Mănăstirea Barbu este o mănăstire ortodoxă de maici, aflată în satul Leicuiești, comuna Tisău din judeţul Buzău. Accesul se face de pe DN 10 care leagă oraşele Buzău şi Braşov. Se ajunge în localitatea Izvoru (la circa 26 de kilometri de Buzău) şi apoi se merge spre comuna Tisău.

Mănăstirea a fost ctitorită în anul 1632, de către Radu Mihalcea, un vel-comis al domnitorului Matei Basarab. În anul 1662, jupânul Barbu Badeanu începe construcţia bisericii de astăzi, mănăstirea primind numele său. Lucrările au fost sprijinite financiar şi de domnitorul Antonie-Vodă din Popeşti, iar în anul 1669 a fost finalizată construcţia. Ansamblul a fost prevăzut cu ziduri de incinta, servind pe post de refugiu când vremurile erau tulburi.

Iniţial, Mănăstirea Barbu a fost mănăstire de călugări, până la secularizarea averilor mănăstireşti. După acest eveniment, a devenit biserică de parohie, iar în anul 1871 începe să fie repopulată, episcopul de atunci aducând nu mai puţin de 30 de maici care să aibă grijă de complexul mănăstiresc.

Acestea au venit de la Schitul Sfântul Gheorghe Boziorul, care ajunsese o ruină. Tocmai de aceea, pentru a face cinste schitului, mănăstirea a primit şi hramul Sfântului Gheorghe, pe lângă cel al Sfinţilor Mihail şi Gavriil.

Nici regimul comunist nu a fost mai blând cu Mănăstirea Barbu. Deşi au fost construite, până în anul 1959, mai multe corpuri de clădiri. Decretul dat în acel an a schimbat totul. Mănăstirea avea atunci 100 de vieţuitoare care s-au văzut nevoite să îşi caute un alt rost, după ce au fost alungate de aici. Clădirile au fost toate demolate, terenul a ajuns în posesia ţăranilor, iar biserica a fost transformată în biserică de mir.

Căderea regimului comunist a venit cu o nouă speranţă. Mănăstirea Barbu a început să fie repusă pe picioare. Au venit aici câteva măicuţe şi au început construcţia unui ansamblu manăstiresc în adevăratul sens al cuvântului. A fost ridicat şi un paraclis care poartă hramul “Izvorul Tămăduirii”. Lucrările de restaurare au fost finalizate în anul 1994, iar de atunci nu s-a mai intervenit la complex.

Se pare că biserica de la Mănăstriea Corabia a avut planul în formă de corabie, dar astăzi nu mai sunt vizibili decât pereţii naosului şi altarul. Biserica rezidită a luat formă de cruce şi i-au fost puse trei turle, una pe naos şi două pe pronaos.

De-a lungul timpului, a beneficiat de mai multe lucrări de refacere. Astfel, în anul 1932, Comisia Monumentelor Istorice a avut grijă să o restaureze, intemperiile punându-şi amprenta pe biserică. O altă lucrare de consolidare a început în anul 1981, fiind terminată în 1994, atunci când s-a resfinţit lăcaşul.

Pictura iniţială a bisericii de la Mănăstirea Barbu nu mai există, pictura de astăzi fiind executată în perioada 1895-1896. Aceasta a fost refăcută în anul 1931, de către un cunoscut pictor din Buzău, Nicolae Solescu. Dintre toate picturile, cele care ies în evidenţă sunt cele de deasupra uşii de la intrare, care îi înfăţişează pe Sfinţii Mihail şi Gavriil.

Fundația mănăstirii datează din secolele XV-XVI, timp în care a servit ca un bastion al credinței ortodoxe în fața incursiunilor și turbulențelor istorice. Mănăstirea a fost renovată și extinsă de-a lungul secolelor, fiecare adăugire reflectând schimbările în estetica și nevoile comunității monahale.

Un aspect remarcabil al Mănăstirii Barbu este colecția sa de icoane și obiecte religioase, unele datând de când mănăstirea a fost fondată. Aceste artefacte nu sunt doar obiecte de artă, ci și portale către o înțelegere mai profundă a istoriei și spiritualității ortodoxe românești.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.