Mănăstirea Bujoreni se află la aproximativ 13 kilometri de comuna Zorleni, în judeţul Vaslui. Este o mănăstire ortodoxă de călugări şi poartă două hramuri, “Adormirea Maicii Domnului” şi “Izvorul Tămăduirii”.
Accesul la ea se face pe DN 24, ruta Bârlad – Vaslui. După cinci kilometri, se coteşte dreapta spre Simila, apoi se merg aproape 11 kilometri pe DN 24A şi se face stânga spre Popeni. După patru kilometri de la ieşirea din acest sat, se poate observa un indicator spre mănăstire. Drumul până la ea este unul forestier.
Mănăstirea Bujoreni a fost prima dată atestată documentar în anul 1602, însă unii specialişti sunt de părere că ea există încă din secolul al XVI-lea. A fost cunoscută, iniţial, sub denumirea Schitul Măgarului, nume provenit de la o legendă locală. Se spune că un măgar s-a oprit în faţa unui stejar şi nu a mai vrut să plece de acolo, până când ciobanii cu care era s-au uitat în trunchiul copacului şi au descoperit o icoană a Maicii Domnului. Uimiţi de ce au descoperit, aceştia au hotărât să ridice o biserică chiar din stejarul în care a fost ascunsă icoana. Mai mult, altarul făcut din acest lemn de stejar încă se păstrează.
S-a numit şi Schitul Murgeni, însă Mănăstirea Bujoreni îşi trage numele actual de la familia Bujoreanu, o familie influentă, despre care se spune că a avut o legătură strânsă cu înfiinţarea schitului. De-a lungul timpului, biserica de la mănăstire a fost refăcută de mai multe ori, din varii motive. În anul 1711, clucerul Gavril Costache a refăcut-o din temelii, iar în anul 1840 biserica de lemn a fost înlocuită cu una din cărămidă şi piatră.
Totodată, Mănăstirea Bujoreni a trecut prin mai multe perioade nefaste, când a fost desfiinţată. Una dintre acestea este cea din anul 1959, când a fost aplicat celebrul Decret comunist, în urma căruia călugării au fost alungaţi şi mănăstirea a fost închisă. Însă anii 1990 au marcat cea de-a treia renaştere a sa, când mai mulţi călugări de la Mănăstirea Petru Vodă s-au mutat aici.
Biserica de la Mănăstirea Bujoreni are planul în formă de cruce şi este împărţită în încăperile tradiţionale. Pridvorul este închis şi zidurile duble cuprind între ele o scară care duce în turnul-clopotniță şi într-o magazie. Biserica nu impresionează prin pictură sau ornamente bogate, ci prin simplitate.
Catapeteasma nu este pictată, ci este împodobită cu icoane. Pictura datează din anul 1930 şi se păstrează câteva fragmente originale. Nu reprezintă o mare valoare în ceea ce priveşte tehnica adoptată de meşterii care s-au ocupat de ea, dar reuşeşte să redea o expresivitate deosebită.
