Mănăstirea Hagieni (Limanu) este o mănăstire destul de nouă, fiind ridicată în anul 2001. Iniţiativa construirii unui lăcaş religios în apropierea pădurii cu acelaşi nume i-a aparţinut episcopului Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Damaschin. Mănăstirea poartă două hramuri: Sfântul Mare Ierarh Nicolae şi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir (hramul paraclisului).
Din punct de vedere geografic, Mănăstirea Hagieni (Limanu) se află la circa trei kilometri de DN E85, pe ruta Slobozia – Hârşova – Constanța. Dacă se vine dinspre Bucureşti, accesul se face pe DN 2A, respectiv E 60, pe ruta Bucureşti – Slobozia – Ţândărei – Constanța. La kilometrul 112 se face o ramificaţie şi se ia pe un drum pietruit.
Având în vedere cât de nouă este, Mănăstirea Hagieni (Limanu) nu are o istorie lungă şi zbuciumată ca cele mai multe dintre lăcaşurile religioase de la noi din ţară. Cu toate acestea, se pare că în locul în care a fost ridicată a existat, în secolul al XVII-lea, o biserică de lemn. În anul 1881, aceasta a fost înlocuită cu o biserică de zid, care a primit hramul Sfântului Nicolae. Revărsările râului Ialomiţa, dar şi faptul că a fost părăsită, dintr-un motiv sau altul, au adus biserica într-un stadiu de ruină.
Mănăstirea Hagieni (Limanu) de astăzi a fost ridicată în jurul ruinelor vechii biserici. Nu a fost deloc uşor, însă vieţuitorii de aici au primit sprijin din toate părţile pentru a desăvârşi lucrarea. Mănăstirea nu a avut mulţi stareţi, însă fiecare dintre ei a încercat să facă ceva. Stareţului Rafael Mat i se datorează construcţia mănăstirii, precum şi a chiliilor.
Chiar dacă Mănăstirea Hagieni (Limanu) nu are icoane făcătoare de minuni sau sfinte moaşte, cei care ajung aici sunt întâmpinaţi de bunătatea călugărilor, care sunt gata să ajute pe oricine se află în impas sufletesc. Dezvoltarea lăcaşului continuă şi astăzi, acest lucru fiind meritul atât credincioşilor, cât şi monahilor, care împletesc rugăciunile cu treburile gospodăreşti.
 este o mănăstire destul de nouă, fiind ridicată în anul 2001.){kind=link}