Mănăstirea Lacuri se află în județul Iași, comuna Deleni (lângă Hârlău) și este cunoscută şi sub numele „Sihăstria din Codrul Delenilor” sau „Sfântul Nicolae din Lacuri”.
Mănăstirea Lacuri (cu hramul „Sf.Nicolae”) este atestată documentar pentru prima dată la 29 iunie 1724 şi a fost ctitorită de marele vistiernic Iordache Cantacuzino – fiul Mariei Cantacuzino şi al logofătului Constantin Ghica.
La început, era un schit modest la nord-est de comuna Deleni-Hârlău, în inima pădurii, într-o zonă cu mai multe lacuri care au secat (aici, erau moşiile Familiei Ghica, aşa încât schitul „Lacuri” era în proprietatea familiei de boieri moldoveni Ghica- Deleni). Întreaga avere a defunctului Grigore Ghica – Deleni trece sub sechestrul judiciar administrat de Tribunalul Botoşani.
În 1940, schitul trece în patrimoniul Eparhiei (Episcopiei) Iașilor. Astfel, la 29 iulie 1941 se aprobă redeschiderea schitului pentru enoriaşi (fusese închis la 1888). Timp de 60 de ani, acest schit nu a funcţionat din cauza disputelor testamentare între urmaşii familiei Ghica şi clarificarea drepturilor Mitropoliei Moldovei (acestea au afectat grav starea şi funcţionalitatea schitului).
Pentru reconstrucţia acestuia (a bisericii, chiliilor etc.), s-au strâns fonduri de la credincioşi cu ajutorul părintelui Nicodim Enescu. Cu acest prilej, şi Teodor Grigore Ghica (moştenitor al familiei Ghica) declară că renunţă la mănăstire în favoarea reorganizării schitului.
Biserica schitului „Lacuri” este formată din: altar, naos, pronaos şi pridvor, iar turla se află deasupra naosului şi este vizibilă numai din interior. Deasupra pridvorului, se află clopotniţa (aici, se urcă pe o scară îngustă). Clopotniţa are un clopot mare şi vechi, de 200 kg, dăruit de Teodor Ghica în 1857 şi alte trei clopote mai mici de 25 kg fiecare.
Construcţia bisericii are 16,5 m lungime, 7,60 m lăţime şi 12 m înălţime. Acoperişul este din şindrilă. Altarul are o formă semicirculară şi absidă. Naosul are o boltă pe patru arce, o calotă sferică cu decoraţii la bază din cărămizi, în brâie dinţate, generând segmente sferice, tipic moldoveneşti. Pe lateral, se află cele două abside, prevăzute fiecare cu câte o fereastră înaltă. Pronaosul nu are ferestre.
Biserica are zidurile groase de 1,20 m, făcute din piatră şi cărămidă. Lumina pătrunde, în interiorul bisericii, prin cele două ferestre mari din părţile laterale. Intrarea în biserică se face printr-o uşă, prin latura de sud. Altarul are o uşă mică de acces pentru cler.
Biserica este înconjurată de o curte cu suprafaţa de cca. 700 mp, cu o grădină cu flori, cândva fiind înconjurată de ziduri (azi, se văd doar urmele lor), refăcute după 1990, la cca. 1 m înălţime.
Biserica este construită în stil gotic. Deasupra uşii de la pridvor, în exterior, se vede pisania bisericii, scrisă cu caractere chirilice, stema cu vulturul bicefal – emblema familiei Ghica – încadrată într-un cordon decorativ, pe laturi fiind soarele şi luna.
În pridvor, se găsesc două lespezi de mormânt, cu inscripţiile vel logofătul Iordache Cantacuzino şi marele vornic Gheorghe Cantacuzino. În curtea Mănăstirii Lacuri, se află alte câteva construcţii: una pentru chilii, stăreţia şi alta administrativă (sala de mese, bucătăria, pivniţa). De asemenea, în curte, se mai află o troiţă cu un crucifix de mari dimensiuni.
Izvoarele din zonă sunt colectate printr-o conductă într-un iaz, care e populat cu pește. Călugării se ocupă aici de culturile de legume (solar, sere), viţă-de-vie şi pomi fructiferi.
Biserica – monument istoric, se remarcă prin decoraţiuni, colonete, scene biblice, diferite împletituri de tip sculptural (brâu tip funie). Iconostasul este dominat de crucifixul tradiţional. Uşile de acces spre Sfântul Altar au pe ele chipurile celor doi arhangheli Mihail şi Gavril, în dreapta, icoana Sf. Ierarh Nicolae (hramul bisericii), iar în stânga, icoana Sf. Ioan Botezătorul.
În pronaos, se află un epitaf foarte vechi reprezentând pregătirea trupului Mântuitorului după coborârea de pe crucea răstignirii. Pe lateral, în naos şi pronaos, se află şiruri de strane din lemn cu sculpturi.
Icoanele sunt pe lemn sau pânză, mai importante fiind: Icoana Mântuitorului, Icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint aurit, Icoana Învierii, Icoana Izvorului Tămăduirii. În biserică, se găsesc obiecte de cult de provenienţă mai recentă (cele mai vechi s-au pierdut); astfel, avem: un policandru electric de plafon cu trei rânduri de braţe cu lămpi, iar în partea de jos cu un glob cu îngeri stilizaţi, un candelabru de plafon, trei mari sfeşnice stilizate, portabile.
În Sfântul Altar, sunt diferite obiecte de cult, specific ortodoxe, o bibliotecă şi veşminte preoţeşti. Pentru sfinţirea apei, există un agheazmatar. De mare preţ este Sfânta Evanghelie.
Mănăstirea Lacuri a fost închisă în timpul regimului comunist şi redeschisă după 1990 de monahul Calinic, venit de la Mănăstirea Secu.
În 1991, vine stareţ Eleodor, care pleacă în 1992, când vine ca stareţ Xenofont Irimia de la Horaiţa (aici erau şi patru călugări).
În 1993, vine părintele Petroaie de la Sihăstria, în 1995 stareţul Nicodim pleacă la Iaşi la Centru Eparhial şi vine stareţ la Mănăstirea Lacuri Filaret Gălbeaza (acum erau 7 călugări). În 1995, mănăstirea este condusă de stareţul Dometie Gălbeaza (deoarece fratele lui suferă un accident). În 1997, este numit stareţ ieromonahul Andrei Petroaie, care este şi în prezent (fiind însoţit de un singur călugăr).
Înconjurată de Codrul Delenilor, mănăstirea beneficiază de o biodiversitate bogată. Zona este un habitat natural pentru multe specii de plante și animale, care contribuie la atmosfera de calm și izolare.
Mănăstirea Lacuri nu este doar un loc de adăpost și rugăciune, ci și un punct de interes istoric și cultural, menținând vie memoria tradițiilor locale și oferind vizitatorilor o fereastră spre spiritualitatea românească autentică.
