Mănăstirea Peștera Ialomiței: sanctuarul spiritual al Bucegilor

Mănăstirea Peştera Ialomiţei se află la poalele peşterii cu acelaşi nume, ascunsă undeva în Munţii Bucegi, departe de aglomeraţie, într-un loc cu adevărat frumos şi liniştit. A fost ridicată în obârşia râului Ialomiţa, Mănăstirea Sinaia aflându-se la 18 kilometri sud-vest de ea. A fost construită la altitudinea de 1622 de metri şi poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Accesul la Mănăstirea Peştera Ialomiţei se poate face în mai multe feluri:

1. Din Bușteni, dacă luați telecabina până la Babele și apoi până la mănăstire;
2. Din Târgoviște, trecând prin localitățile Pucioasa, Fieni și Moroieni, urmând drumul forestier ce duce la Cabana Cuibul Dorului – Vârful Dichiu – Zănoaga – Bolboci – Padina și Peștera;
3. Din Târgoviște, trecând prin localitatea Moroieni și apoi urcând până la cota 1000, urmând drumul forestier menționat mai devreme;
4. Din Brașov, trecând prin Bran și ajungând la Poartă, de unde se face un traseu montan prin Velicanul – Omul – Doamnele – Bătrâna și Peștera.

În această zonă, sihastrii au locuit încă din secolul al XV-lea, numărul lor crescând odată cu venirea secolului al XVI-lea, când viaţa monahală a început să se dezvolte. Mănăstirea Peştera Ialomiţei a fost ctitorită chiar în acest secol, de către domnitorul Mihnea cel Rău.

Acesta a ridicat o mică biserică din lemn, pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu că a scăpat de turci, după ce s-a ascuns în peştera de aici. Chiar la intrarea în peşteră a fost descoperită piatra intitulată “Piatra Altarului”, unde se spune că sihastrii oficiau slujbele. Din păcate, în anul 1818, biserica a ars, fiind apoi reconstruită de un preot şi un ieromonah.

Se spune că, în secolul al XIX-lea, la Mănăstirea Peştera Ialomiţei a stat un sihastru, ale cărui nume şi origine nu au fost descoperite, care vieţuia alături de un urs. Acesta este singurul caz în care un sihastru este ajutat de un animal sălbatic despre care s-a auzit, însă nu se ştie exact dacă e adevăr sau legendă, mai ales că informaţiile sunt foarte sărace.

Mănăstirea a avut parte, de-a lungul celor patru secole de existenţă, de vremuri deloc uşoare, luând foc de patru ori. Schitul de lângă peşteră a fost ridicat în anul 1901, din bunăvoinţa călugărilor şi a ciobanilor şi locuitorilor din această zonă. Ultimul incendiu a avut loc în anul 1961 şi abia în anul 1993 au început lucrările de reconstrucţie, rezultatele fiind cele pe care le putem vedea în momentul actual.

Biserica Mănăstirii Peştera Ialomiţei este din lemn şi a fost construită pe o fundaţie de piatră. Pereţii sunt căptuşiţi cu şindrilă, iar catapeteasma a fost şi ea făcută din lemn. Are două turle, una pe pronaos şi una pe naos, ambele înfundate.

Pictura a fost realizată pe pânză şi sunt pictate chiar şi ferestrele din interior. Acestea înfăţişează imaginile Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, imaginea Maicii Domnului şi a Cuvioasei Parascheva, precum şi scena biblică “Adormirea Maicii Domnului cu Apostolii”. Clopotniţa este şi ea făcută din lemn.

Mănăstirea Peştera Ialomiţei, deşi mică, dispune de două clădiri etajate, în care călugării dorm şi mănâncă, dar şi de o clădire pentru vizitatori, cei care doresc să stea aici putând face asta oricând, contra unei sume modice de bani, care îi ajută pe monahi să vieţuiască.

Acesta este accesibil prin trasee montane care oferă peisaje spectaculoase, fiind un loc predilect pentru drumeții și reflecție. Izolată de zgomotul cotidian și aglomerația urbană, mănăstirea servește drept refugiu pentru cei în căutare de pace și introspecție.

Din punct de vedere arhitectural, mănăstirea combină elemente tradiționale cu influențe specifice zonei Bucegi, stânca și lemnul fiind materialele predominante, ce se integrează armonios în peisajul montan.