Mănăstirea Tăriceni este situată pe raza administrativă a satului cu acelaşi nume din comuna Frăsinet, judeţul Călăraşi.
Biserica mănăstirii, având hramul „Sfântul Mare Ierarh Nicolae”, datează din anul 1834 şi este ctitorie a negustorului grec Hristofor Guva, fiind închinată Sfântului Munte. Mai târziu, aceasta a fost transformată în mănăstire.
În contextul secularizării averilor mănăstireşti, din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, biserica a ajuns în grija locuitorilor satului până în anii 1970 – 1971, când aceştia au fost strămutaţi de autorităţile comuniste.
Vechea biserică a fost redeschisă în august 2001 de către episcopul Damaschin Coravu, care a transformat-o în schit de călugări. Astfel, au început lucrările de renovare şi construcţie a bisericii şi aşezământului monahal. În anul 2007, Tăriceni devine mănăstire de maici.
Biserica Tăriceni este ridicată din cărămidă, iniţial fiind formată din pridvor, pronaos, naos şi altar. Mai târziu, clădirea a fost extinsă, adăugându-se tinda cu două coloane simple şi două ferestre. Exteriorul bisericii este decorat simplu. La intrarea în lăcaşul de cult, se păstrează pictura originală, executată de un pictor grec. În interior, pot fi admirate icoane valoroase aduse de la Sfântul Munte Athos.
Pe un deal din apropierea bisericii, se află o troiţă din anul 1850, închinată Sfintei Muceniţe Filofteia, având forma unui paraclis ce imită arhitectura bisericii la scară redusă. Spaţiul are aproximativ 15 metri pătraţi şi a adăpostit o perioadă de timp moaştele Sfintei Paraschiva.
