Marco Polo a fost un comerciant venețian ce a călătorit în Asia într-o perioadă în care Imperiul Mongol se afla la apogeul său. Chiar dacă nu a fost primul european care să ajungă în China, el a devenit faimos pentru călătoriile sale în urma unei cărți pe care a scris-o în timpul petrecut într-o închisoare genoveză.
Marco Polo s-a născut în jurul anului 1254 într-o familie nobilă din Veneția. El și-a început aventura călătorind alături de tatăl său Niccolo și unchiul Maffeo Polo. Pe când Marco avea doar 6 ani, cei doi au plecat într-o călătorie timp de 9 ani, timp în care acesta a fost crescut de mamă și rudele apropiate.
În China, tatăl și unchiul său au fost primiți foarte bine de către conducătorul mongol Kublai Han, fiindu-le permisă o ședere lungă la curtea sa. În 1269, cei doi sunt trimiși la Roma ca mesagerii lui cu o cerere către papă în care îl ruga pe acesta să trimită câteva sute de europeni dornici să-și împărtășească cunoștințele. Chiar dacă Papa a refuzat cererea, cei doi Polo s-au întors în China luându-l și pe Marco ce acum avea 17 ani.
Călătoria până în China a durat aproximativ 3 ani iar odată ajunși acolo, Kublai Han i-a primit cu brațele deschise. În scurt timp el a devenit foarte impresionat de către tânărul Marco prin determinarea sa dar și pentru cunoștințele de limbă mongolă și puterea de observare.
Cu aprobare din partea lui Kublai Han, cei trei Polo au început relații comerciale pe întreg teritoriul imperiului său. În timpul acestor călătorii, Marco a demonstrat că posedă o minte rapidă și o capacitate ridicată de a raporta tot ce vedea folosind termeni clari și ușor de înțeles. Rapoartele conțineau informații ce priveau obiceiurile locale, condițiile sub care se realiza comerțul și diferite evenimente. Aceste rapoarte au stat la baza relatărilor sale celebre de mai târziu. Kublai Han a folosit aceste rapoarte pentru a se ține la curent cu toate evoluțiile imperiului său.
Cei trei Polo au fost ținuți la curtea imperială pe post de mesageri și consilieri. Marco a fost folosit pentru mai multe misiuni extinse ce l-au trimis în mare parte din China și chiar dincolo de aceasta. După propriile sale relatări, acesta a ajuns în Tibet și în Birmania. Relația dintre Kublai Han și Marco a durat aproximativ 17 ani, timp în care acesta a servit ca reprezentant personal al conducătorului mongol în orașul chinezesc Yangchow.
Chiar dacă cei trei Polo s-au bucurat de multe bogății în China, aceștia își doreau să se întoarcă în Europa. Inițial Kublai Han nu i-a lăsat să plece dar șansa lor a venit atunci când au fost trimiși în 1292 în Persia și mai apoi la Roma. Prin această misiune Kublai Han îi elibera pe aceștia de obligațiile față de el. După o absență de aproape 25 de ani, aceștia ajung în 1295 la Veneția.
Marco Polo nu s-a mai întors în Asia niciodată. Acesta a intrat în serviciul Veneției în războiul său împotriva orașului rival, Genova. În 1298, acesta a servit drept comandant al unei nave venețiene. În septembrie 1298 a fost capturat și închis la Genova. Fiind renumit pentru aventurile sale, el a fost tratat cu o neobișnuită curtoazie pentru un deținut și a fost eliberat în mai puțin de 1 an. Din câte se știe, el a s-a întors în Veneția unde s-a căsătorit în 1299 cu Donata Badoer alături de care a avut 3 fiice. Nu se știu multe detalii ale anilor ce au urmat în afara faptului că a continuat să facă comerț. Marco Polo a murit în ianuarie 1324, ajutând să inspire o generație nouă de exploratori.
Cât a fost închis în Genova, Marco Polo a povestit aventurile sale colegului său, numit Rusticiano, un bărbat din Pisa ce scria în stilul romantic al secolului al XIII-lea. În urma puterii de observare a lui Marco și a stilului de scriere a lui Rusticiano, a apărut versiunea finală a călătoriilor lui Marco Polo numită „Descriere a lumii”. Prin intermediul notițelor sale, Marco l-a putut descrie în amănunt pe Kublai Han și palatul său, alături de banii de hârtie, serviciile poștale, ochelarii de vedere și multe alte inovații care încă nu apăruseră în Europa la acel moment.
În cartea sa, ce a fost tradusă în multe limbi, Polo a lăsat o mulțime de informații. Informațiile ce erau conținute în hărțile sale s-au dovedit a fi extrem de precise atunci când au fost testate prin metode moderne. Observațiile sale despre obiceiurile și caracteristicile locale au fost la rândul lor dovedite ca fiind adevărate.
Tot ce știm despre el vine din propriile sale scrieri și câteva documente venețiene. În surse asiatice el nu a fost niciodată menționat, motiv pentru care mulți sceptici sunt de părere că nici nu a ajuns în China. Chiar și așa cei mai mulți istorici sunt convinși de veridicitatea documentelor datorită naturii detaliate a povestirilor, ce au fost dovedite prin înregistrări arheologice, istorice și geografice.
