Marea Resetare de la Davos (The Great Reset) este denumirea dată “oportunităţii” de a se schimba chipul lumii, de a se crea o “nouă realitate”, o “nouă normalitate”, la nivel mondial, după marea criză generată de pandemia de Covid-19, aspecte definite în cadrul conferinţei anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos (o mică staţiune de schi din Elveţia), desfăşurată anul acesta online, timp de mai multe zile (25 -29 ianuarie 2021) cu peste 1200 de participanţi, din 60 de ţări.

Conceptul de “Marea Resetare” a fost formulat şi lansat de către fondatorul Forumului, economistul german Klaus Schwab, care a publicat, în 2020, şi o carte cu acest titlu (“Covid-19: The Great Reset”), care a stârnit controverse aprinse în legătură cu practicile şi reformele care ar urma să fie puse în aplicare pentru a se crea o nouă situaţie economică, de mediu şi socială post-pandemie.

Marea Resetare de la Davos – va trece lumea într-o nouă paradigmă?
Marea Resetare de la Davos – va trece lumea într-o nouă paradigmă?

Unii consideră “Marea Resetare” o “utopie”, alţii o interpretează ca pe un “complot global” al unor lideri mondiali, alţii o califică drept o tentativă de instaurare a unui “comunism cu faţă umană”, cei care nu se îndoiesc de bunele intenţii ale demersului de la Davos cred că membrii Forumului Economic Mondial sunt preocupaţi, cu adevărat, de construirea unei societăţi a viitorului mai coerente, mai bune, mai generoase, centrată pe binele omului, ca individ, şi al fiecărei ţări în parte. Şi, peste toate acestea, se caută răspunsul şi la întrebarea dacă este nevoie, în viitorul apropiat, de o nouă formă de globalizare.

Ce este Forumul Economic Mondial?

Marea Resetare de la Davos – va trece lumea într-o nouă paradigmă?
Marea Resetare de la Davos – va trece lumea într-o nouă paradigmă?

Forumul Economic Mondial (World Economic Forum – WEF) este o fundaţie non-profit, care, spun reprezentanţii ei, “nu apară niciun interes politic, partizan sau naţional”, cu sediul la Geneva şi care îşi ţine adunările anuale la Davos, o mică staţiune montană din Elveţia. Bazele acestei organizaţii au fost puse în 1971, de către Klaus M. Schwab, economist şi inginer german. Astăzi în vârstă de 82 de ani, Klaus Schwab a fost neîntrerupt, o jumătate de secol, directorul acestei organizaţii (numită iniţial “European Management Forum” şi devenită, din 1987, Forumul Economic Mondial).

La ora actuală, World Economic Forum reuneşte mari lideri politici ai lumii, şefi de state şi guverne, miniştri, ambasadori, şefi de companii, înalţi funcţionari din organizaţii internaţionale, miliardari, finanţişti, economişti de top, reprezentanţi ai lumii academice, ecologişti, oameni de cultură – o reuniune exclusivistă, lăudată de unii, contestată de alţii. Un cunoscut profesor de ştiinţe politice american, Samuel Huntington, vorbea, în urmă cu câţiva ani, despre “omul de la Davos”, făcând referire la participanţii la WEF, ca despre o nouă “specie”, o “elită” ai cărei membri se proiectează “într-o dimensiune pur globală”.

Finanţarea Forumului este asigurată de circa 1000 de companii multinaţionale, cu cifre de afaceri (fiecare) de peste 3,7 miliarde euro, cele mai performante în sectorul lor de activitate. Începând cu 2007, a fost înfiinţată şi “Întâlnirea anuală a noilor campioni”, pentru companiile în creştere rapidă, precum şi “Liderul Global de Maine”, o comunitate cu peste 750 de lideri din întreaga lume, cu vârsta sub 40 de ani, dintr-o mare varietate de sectoare de activitate, toţi implicaţi în iniţiativa “Lumea în 2030”, pentru a stabili un plan de acţiune pentru următorii 10 ani, la nivel global.

“Covid-19: The Great Reset”/ Marea Resetare, cartea lui Klaus Schwab

Klaus Schwab, Covid 19, The Great Reset
Klaus Schwab, Covid 19, The Great Reset

Deviza reuniunii de la Davos, din ianuarie 2021, s-a cristalizat pe baza cărţii publicate în iunie, anul trecut, de Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial. Scopul cărţii este, spune autorul, să ajute la înţelegerea realităţii pe care o trăim şi, mai ales, să inţelegem ce ne aşteaptă, la nivel macro, dar şi la nivel individual.

Criza mondială declanşată de pandemia de Covid-19, spune autorul, nu are echivalent în istoria modernă şi multe lucruri se vor schimba definitiv. Vor avea loc pertubări economice majore, instabilitatea politică, geopolitică, economică, socială vor fi cuvintele de ordine. Milioane de întreprinderi şi companii, la nivel mondial, vor dispărea, cele care rămân se vor confrunta cu un viitor incert. Puţine vor prospera. Viaţa, aşa cum o ştiam, se va schinba esenţial. Se va vorbi de viaţa înainte şi după pandemie.

Pe de altă parte, subliniază Klaus Schwab, crizele profunde pot ascunde un potenţial de transformare şi este necesar să se facă planuri pentru viitor. “Marea Resetare” imaginează lumea de după pandemie, care va fi condiţionată de revizuirea conceptului de “mondializare”, de accelerarea automatizării, de o recuparare a naţionalismului, de consecinţele emigraţiei, de telemuncă, de diverse politici monetare şi financiare, de regândirea ideii de guvernare, “o bună guvernare făcând diferenţa dintre viaţă şi moarte”.

Marea Resetare si riscul distopiei – de la scenariu SF la realitate

Riscul distopiei
Riscul distopiei

În condiţiile în care tehnologia informaţiilor şi a comunicării a invadat toate aspectele vieţii noastre, mai subliniază Schwab, există riscul enorm ca orice gest şi comportament să ne fie supravegheat şi anticipat. Lumea se poate transforma uşor într-o distopie, ca cea imaginată, de exemplu, de Aldous Huxley, in cartea sa, “Minunata lume nouă, publicat în urmă cu aproape un secol şi în care, sub aparenţa democraţiei, oamenii trăiesc, de fapt, o cumplită dezumanizare şi un fel de “final de istorie”, în care totul este controlat, inclusiv sentimentele, şi în care nimeni nu îşi va mai dori ceva, nu se va mai revolta, pentru că orice dorinţă va fi anihilată de cu o simplă pastilă – “soma”.

Tehnologia de supraveghere se dezvoltă cu o viteză ameţitoare

Marea Resetare de la Davos
Marea Resetare de la Davos

Klaus Schwab îl citează în cartea sa şi pe Yuval Noah Harari, istoric israelian, autorul celebrelor cărţi “Homo deus – Scurtă istorie a viitorului” (2015) şi “Sapiens – Scurtă istorie a umanităţii”, care, într-un interviu recent, atrăgea atenţia asupra felului în care nişte alegeri/ decizii rapide, dictate de criză, pot influenţa major şi iremediabil viitorul nostru, al fiecăruia: “Tehnologia de supraveghere se dezvoltă cu o viteză ameţitoare, ceea ce acum zece ani părea scenariu SF acum face parte din decor. Iată o temă de reflecţie: imaginaţi-vă un guvern ipotetic, care ar cere ca fiecare cetăţean să poarte o brăţară biometrică, înregistrând temperatura corporală, ritmul cardiac etc., 24 de ore din 24, iar datele să fie stocate şi analizate prin nişte algoritmi.

Aceşti algoritmi vor şti dacă cineva este bolnav, înainte ca persoana respectivă să ştie acest lucru despre sine, aşa cum se va şti exact în ce loc şi cand se află acea persoană. Poate o epidemie chiar ar putea fi stopată rapid printr-o astfel de metodă. Pare minunat, nu? Incovenientul este că o asemenea situaţie ar putea legitima un nou sistem de supraveghere terifiant”. De asemenea, spune Harari, “dacă, prin supraveghere, s-ar constata că o anume persoană se uită la un anume post de televiziune, acest detaliu ar oferi indicii despre opiniile sale politice sau chiar despre personalitatea sa, despre emoţii, bucurie, furie, tristeţe etc.”.

Citește și:  Ursitoarele - fiinţe mitologice ce controlează destinul muritorilor

Marea Resetare – un proiect ambiguu?

Klaus Schwab
Klaus Schwab

Marea Resetare, potrivit reprezentanţilor WEF, care cred că ne aflăm la o “răscruce istorică”, altfel spus când inechităţile şi schimbările climatice ameninţă fundamentele societăţii, ar putea scoate lumea din criza pe care o traversează în prezent, spun aceştia. În timp ce unii văd în acest proiect o viitoare guvernare mondială şi chiar o vastă operaţiune de “marketing verde” (o lumea a viitorului mai curată, mai puţin poluată, mai echitabilă), alţii o văd ca pe o oportunitate de a propulsa a patra revoluţie industrială şi de a reconstrui capitalismul din temelii.

Fericirea globală, justiţia socială – spun membrii WEF – sunt la îndemâna noastră“, cu condiţia ca tot mai multe dintre activităţile umane să fie robotizate şi automatizate, combinate cu proiecte majore “verzi” şi noi reglementări. Însuşi fondatorul Forumului, Klaus Schwab, a afirmat cu hotărâre nevoia instituirii unui impozit pe avere, retragerea subvenţiilor pentru combustibili fosili, a militat pentru noi reguli care să guverneze proprietatea intelectuală, comerţul şi concurenţa.

Davos, WEF
Davos, WEF

Klaus Schwab mai crede că neoliberalismul, pe care îl defineşte ca pe “un capitalism nereglementat şi nerestricţionat”, şi-a atins limitele, acest eşec fiind confirmat de criza Covid-19, pledând pentru un “capitalism responsabil”, care să abordeze două provocări majore – decalajul crescând dintre bogaţi şi săraci şi criza climatică, altfel spus, o redefinire a capitalismului, care să ţină seama deopotrivă de capitalul financiar, capitalul social, natural şi uman.

Conferinţa de la Davos despre Marea Resetare a mai pus în discuţie şi alte aspecte –telemedicina, reaşezarea relaţiilor dintre sectorul public şi cel privat, distanţarea relaţiilor dintre SUA şi China, reconfigurarea lanţurilor de aprovizionare, protejarea turismului (care a înregistrat, în 2020, o pierdere, la nivel global, de 1,3 trilioane de dolari), a comerţului şi a altor sectoare care au avut de suferit în timpul pandemiei, revaluarea comportamentelor individuale etc.

Şi opinia scepticilor…

Scepticism
Scepticism

Cei care nu cred că “Marea Resetare” este posibilă, aşa cum o previzionează Conferinţa de la Davos, spun că astfel de promisiuni au mai fost făcute, fără efect în practică, factorii de decizie ai Forumului opunându-se, în realitate, unor schimbări de substanţă. De exemplu, deşi susţin necesitatea impozitării profitului global, cei de la Davos, spune un economist francez de renume, nu au acceptat nici măcar o reglementare “modestă”, precum Taxa Tobin (0,1% impozit pe tranzacţiile financiare).

Pentru a schimba cu adevărat sistemul capitalist, subliniază oponenţii programului de la Davos, pentru a-l face mai echitabil, ar trebui să se înceapă cu schimbarea distribuţiei dintre salarii şi profituri, ceea ce ar presupune schimbarea şi întărirea legislaţiei muncii, creşterea salariului minim etc. Or, când se va ieşi din pandemie, va exista şomaj în masă, iar o tranziţie “ecologică” nu se poate face decât cu locuri de muncă garantate de stat.

Mai mult, sunt şi voci care cred că “Marea Resetare de la Davos” nu este altceva decât un “complot” al “elitei” financiare şi economice, care ar avea ca scop demolarea democraţiilor, “dictatura sănătăţii”, noua ordine mondială sau chiar o societate a “tehnosupravegherii”, obţinerea controlului politic şi economic global, termeni caracteristici unei retorici conspiraţioniste.

Alţii, dimpotrivă, consideră că sintagme de felul : “Marea Resetare”, “Marea Transformare”, “Marea Accelerare”, “Marea Devoalare”, “Marea Decuplare” etc. care s-au lansat mereu în vremuri de criză, s-au banalizat, sunt un fel de planuri abandonate după un timp, fără finalitate.

“O fereastră de oportunitate”…

O fereastra de oportunitate
O fereastra de oportunitate

Este evident că, de-a lungul istoriei, marile crize, indiferent de natura lor, au stat la originea unor schimbări profunde în societate şi, cum spun cei mai mulţi, pandemia de Covid-19 reprezintă “o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate, de reflecţie, de resetare a lumii noastre”.

Rămâne de văzut însă care va fi sensul acestei schimbări, ce va însemna “Marea Resetare” şi cum se împacă un astfel de program cu o altă teorie care câştigă teren, cea a “conştiinţei globale”, care susţine că există un spaţiu de agregare a tuturor gândurilor, emoţiilor, ideilor generate de umanitate, mai ales în momentele foarte tensionate, şi care ar avea forţa de a schimba major o realitate.

Marea Resetare, Sursa American Institute for Economic Research
Marea Resetare, Sursa American Institute for Economic Research

Sau cum ar răspunde “Marea Resetare” teoriei “colapsologiei, formulată de francezii Pablo Servigne, doctor în biologie, cercetător, şi Raphael Stevens, specialist în socioecologie, într-o carte intitulată “Cum se poate prăbuşi totul?”, care cred că, după două secole, societatea industrială, aşa cum este gândită şi se arată astăzi, se apropie de sfârşitul ei, cauza principală fiind conjuncţia diverselor crize – criză de mediu, economică, energetică, geopolitică, democratică şi, iată, mai nou, criza sanitară, precum şi faptului că progresul moral nu a ţinut pasul cu progresul ştiinţific.

Societatea viitorului va exista, cu certitudine, dar probabil că va arăta cu totul altfel decât o imaginăm la momentul prezent. Schimbări majore vor fi, dar răspunsurile la întrebări de felul: “Care va fi noua normalitate?”, “Se va contura o nouă conştiinţă?”, “Va fi omul acestui secol mai puternic sau mai vulnerabil?” mai au de aşteptat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.