Lumea antica este plina de mituri, simboluri si mistere, iar unul dintre cele mai interesante aspecte ale lumii antice greco-romane il reprezinta misterele dionisiace. Chiar daca practicile religioase se imbina in moduri nebanuite in mitologie, in sensul ca cele orientale le influenteaza pe cele grecesti sau pe cele romane, exista o serie de mistere care apartin strict mitologiei greco-romane, iar misterele dionisiace se incadreaza cu strictete in aceasta categorie.
Zeul Dionisos
Inainte de a cunoaste cu adevarat misterele dionisiace, este necesara o scurta incursiune in mitologie, pentru a afla cine a fost Dionisos si care au fost atributiile sale.
Asadar, in mitologia greaca unul dintre zeii de referinta era Dionisos, zeu al vegetatiei, al pomiculturii si nu in ultimul rand al viticulturii. Mai mult decat atat, se considera ca extazul, fertilitatea si buna dispozitie erau insuflate tot de catre acesta.
Corespondetul zeului Dionisos in mitologia romana este Bacchus, insa Bacchus nu este considerat un zeu atat de important precum Dionisos. Legenda spune ca Dionisos facea parte din cea de-a doua generatie de zei, fiind fiul lui Zeus si al muritoarei Semele. Dionisos a crescut ferit de furia Herei care i-a omorat mama, chiar inainte ca acesta sa se nasca. Se spune ca Dionisos si-a facut cunoscut cultul in intreaga lume antica, invatandu-i pe muritori sa isi cultive vita-de-vie.
Pentru a-l slavi pe zeul Dionisos erau organizate petreceri si serbari foarte ciudate care aveau de cele mai multe ori un caracter orgiastic. Acestea au fost preluate de romani in jurul anului 200 i.Hr, pentru a fi organizate pana in timpul Italiei imperiale. Serbarile erau privite ca un act de notorietate, fiind considerate unele dintre cele mai captivante legende referitoare la “zeul extazului”.
Misterele dionisiace
Misterele dionisiace reprezinta ritualurile care aveau loc in Grecia si in Roma antica. Aceste ritualuri erau practicate in timpul petrecerilor organizate in cinstea zeului, petreceri caracterizate in randurile urmatoare.
In timpul acestor ritualuri, participantii foloseau diferite substante halucinogene care le induceau o stare generala de bine; in plus, se presupune ca si prin intermediul muzicii si al dansului oamenii atingeau aceeasi stare de transa indusa de drogurile pe care le foloseau la acea vreme. Tocmai din aceasta cauza petrecerile organizate in cinstea lui Dionisos nu au fost privite niciodata cu ochi buni.
Participantii la aceste serbari se eliberau de orice inhibitie sau constrangere, revenind la o stare apropiata de cea initiala, uitand de normele sociale si culturale.
Pentru inceput petrecerile reprezentau un ritual la care doar persoanele de sex feminin puteau lua parte, pentru ca mai tarziu accesul sa fie permis tuturor.
Se presupune ca originile misterelor dionisiace s-ar gasi intr-un cult mult mai vechi care apartine tracilor, cult care s-a raspandit in lumea mediteraneana, in asa fel incat cercetarile au aratat ca misterele dionisiace nu reprezinta un cult autohton, fiind imprumutate si derivate de la alte civilizatii antice. Treptat intreaga lume a grecilor a inceput sa fie scaldata in acest mister.
Misterul vinului
Dionisos este cunoscut drept zeul vinului, iar aceasta licoare are un rol deosebit in cadrul serbarilor. In timpul petrecerilor substantele halucinogene sunt de cele mai multe ori combinate cu vin, insa se presupunea ca vinul are o putere magica si in stare pura. Se presupune ca vinul, precum si cultivarea vitei-de-vie, sunt concomitente cu ciclul naturii, iar vinul ajuta la eliminarea inhibitiilor nu datorita alcoolului rezultat din strugurii fermentati, ci datorita influentei zeilor.
Serbarile dionisiace reprezinta, de fapt, serbari ale naturii, iar eliberarea de constrangerile vietii de zi cu zi reprezinta apropierea de starea initiala a umanitatii. De foarte multe ori oamenii actionau precum animalele, petrecerile transformandu-se in adevarate orgii. Efectul substantelor halucinogene, al vinului, al muzicii si al dansurilor ritualice este evident in comportamentul participantilor.
Ritualul muzical din timpul acestor petreceri reprezinta un mister. Instrumentele folosite erau tobele si flautul, iar efectul de transa pe care aceasta combinatie il inducea putea fi caracterizat drept o invocare a spiritului.
In acest fel se considera ca singura cale de comuniune cu zeitatea era atingerea extazului.
Initierea novicilor
Ritualurile de initiere a celor noi sositi in cultul dionisiac erau foarte complexe. Initierea unui barbat presupunea identificarea acestuia cu zeitatea insasi. Pe de alta parte, ritualul de initiere al femeilor presupune deghizarea acestora in sotii ale zeului. Se presupune ca ritualurile misterelor dionisiace erau practicate fie public, fie in privat. Cele care se ocupa de initierea novicilor sunt bacantele.
Prin mistere dionisiace se intelege renuntarea la tot ceea ce inseamna real si trupesc, pentru a lasa frau liber imaginatiei. Oamenii renunta la inchisoarea apasarilor din fiecare zi pentru a se elibera si a cauta libertatea suprema si a trai totul la intensitate maxima. Totul este dezmembrat si adus la starea initiala pentru a se permite o reconstructie.
Misterele dionisiace sunt cel mai bine relatate in textele orfice. Orfismul reprezinta, de asemenea, un mister religios in care centrul de referinta este reprezentat de cultul zeului Dionisos.
