Ordinul Proboscidea cuprinde grupul animalelor cu trompa si este in prezent reprezentat de elefantii care traiesc in peisajul Africii si al Asiei de Sud-Est. Astfel de animale sunt mult diferite de restul animalelor in sensul ca se prezinta ca mamifere foarte mari, orginale prin structura lor corporala speciala. Au un aspect impresionat creat de corpul mare, greoi, picioarele puternice, robuste, copitate si capul urias.

Cel mai vechi reprezentant al ordinului Proboscidienilor este mamiferul Moeritherium care a trait in Oligocenul inferior si Eocenul superior. De asemenea el este cel mai mic reprezentant al acestui grup, conform cercetatorilor avea corpul putin mai mare decat al unui porc.

Desi se inrudeste cu elefantul, aspectul unui Moeritherium se diferentia de al acestuia prin faptul ca avea craniul mai lung si ochii pozitionati mai aproape de varful botului. La elefant craniul poate fi comparat cu o parghie cu punctul de sprijin in punctul de articulare cu coloana vertebrala, iar ochii sunt mai departati intre ei.

Moeritherium parea ca are o trompa, insa in realitate el se remarca prin deschiderea nazala mare, ce era departata catre spate si prezenta o mobilitate si o elasticitate deoasebita in regiunea nasului. Gatul sau era destul de lung si ii permitea sa intinda cat mai bine capul pana la sol.

Aceasta particularitate lipseste de la elefanti, acestia aveau capul imens care cu greu ar fi putut fi mentinut pe un gat lung, chiar si foarte musculos. La ei insa trompa era organul lung, musculos si elastic care inlocuia gatul. Cu ea putea sa se adape sau sa aduca materiile vegetale cat mai aproape de gura.

Citește și:  Dinozaurul erbivor Emausaurus descoperit în Germania
Moeritherium
Moeritherium

In urma studiilor facute de paleontologi asupra ramasitelor fosile ale acestor animale s-a ajuns la concluzia ca ele ar fi trait in urma cu 40-30 milioane de ani. Corpul lor era robust, puternic si destul de scurt, lungimea sa era in jur de 1 m, inaltimea la umeri de 0,6 m, iar greutatea de cateva zeci de kg. De asemenea s-a estimat si lungimi exceptionale ale acestor animale, de cel mult 3,5 m si greutatea de pana la 200 kg.

Arealul lor era format din regiunile din apropierea apelor, unde existau rauri si lacuri si multa vegetatie. Cercetatorii au stabilit ca acesti stramosi ai elefantilor aveau un stil de viata semi-acvatic.

Hrana lor era alcatuita din variate plante acvatice dar si frunzele fragede ale arbustilor si copacilor. Acestea erau mestecate cu usurinta cu ajutorul dintilor remarcabili. Aveau incisivii superiori si inferiori bine dezvoltati, canini mai mici, iar molarii si premolarii ca la mamiferele primitive (coroana lor era joasa iar pozitionarea ordonata in doua siruri paralele).

Primele ramasite fosile de Moeritherium au fost gasite in Egipt, in oaza El Fayum (la cca. 30 km de Nil) in anul 1904, de catre Charles William Andrews iar specia a fost descrisa si numita stiintific Moeritherium trigodon.

In anul 1902 au fost gasite ramasitele fosile ale speciei Moeritherium gracile tot in Egipt, in anul1911 a fost descoperita specia Moeritherium lyonsi, iar in 2006 a fost prezentata o noua specia Moeritherium chehbeurameuri ale carei fragemente de oase fosile au fost gasite in Algeria si dateaza de la sfarsitul Eocenului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.