Moffat Mission: Obiective turistice Africa de Sud – Kuruman

Misiunea Moffat din Africa de Sud reprezintă un obiectiv turistic fermecător datorită liniştii şi stării de pace pe care grădinile din jur o asigură celor veniţi să viziteze clădiri bătrâne, încărcate de istorie. Misiunea Moffat este un amestec de tradiţie africană cu tradiţie colonială, de vechi şi nou în acelaşi timp. Se consideră a fi jucat rolul de izvor de creştinare în nordul Capului Bunei Speranţe.

Misiunea a fost înfiinţată în anul 1816 de către Societatea Misionară Londoneză, în localitatea Maruping, unde trăiau circa 10.000 de africani Batswana. În 1820, ajung în zonă Robert Moffat şi soţia lui, Mary. Cu acordul căpeteniei triburilor africane Mothibi, Robert Moffat mută misiunea în locaţia de astăzi, la Seodin, în valea râului Kuruman.

Mult timp s-a numit Kuruman Mission, după numele regiunii, însă ulterior a devenit cunoscută sub numele de Moffat Mision, în memoria lui Robert Moffat, misionarul scoţian care a trăit şi muncit în această zonă în perioada anilor 1820 – 1870. De altfel, misiunea a reprezentat şi primul cămin african al celebrului explorator David Livingstone.

Robert Moffat a muncit în cadrul acestei misiuni timp de 50 de ani cu o pasiune extraordinară. Această perioadă este considerată de către istorici drept epoca de aur a misiunii britanice de creştinare în această zonă a Africii de Sud. Robert Moffat a supravegheat personal construirea întregului complex alcătuit din casa de locuit, câteva căsuţe pentru personalul auxiliar, şcoala şi biserica atât de impresionantă pentru acele locuri încât a fost denumită „catedrala din Kalahari”.

În acelaşi timp, Robert Moffat a lucrat şi la moştenirea lui spirituală – Biblia pentru africani. A învăţat limba băştinaşilor Setswana, a dezvoltat ortografia acestei limbi şi, cu sprijinul unei echipe, a tradus Biblia pentru locuitorii regiunii sud africane. Apoi, a tipărit-o cu ajutorul unei tiparniţe şi a răspândit-o printre africani. Este vorba de prima Biblie care a ajuns vreodată în mâinile triburilor băştinaşe.

Numeroşi exploratori s-au oprit în cadrul misiunii Moffat şi au petrecut perioade de timp îndelungate. Printre ei şi David Livingstone. În 1844, acesta s-a căsătorit cu fiica cea mare a cuplului Moffat, apoi între 1852 şi 1856 a părăsit căminul conjugal şi misiunea, explorând continentul african. El este primul european care a descoperit cascada Mosi-oa-Tunya, denumită ulterior Regina Victoria, în onoarea Casei Regale Britanice.
În 1887, zona care găzduia misiunea Moffat a devenit oraşul Kuruman.

În 1904, întregul complex al misiunii Moffat a fost vândut băncii Barclays. Fosta locuinţă personală a familiei a fost transformată în sediu bancar, până la 1956, când noua clădire a băncii a fost construită în apropiere. De atunci, casa a devenit muzeu memorial, dedicat fiicei cuplului Moffat, Mary Livingstone. Se pare că la înălţarea acestei locuinţe ar fi muncit personal însuşi Robert Moffat şi Robert Hamilton. Din acest motiv, casa a fost declarată monument naţional.

În 1960, complexul devenise o ruină şi ameninţa să se stingă într-o deplină uitare. Pe fondul acestei situaţii, în 1981, actuala Societatea Misionară Londoneză a intervenit ferm înfiinţând un trust şi restaurând toate construcţiile istorice ale complexului. Mai mult, s-a construit şi un centru destinat conferinţelor de presă şi evenimentelor culturale organizate în jurul misiunii Moffat.

Din punct de vedere turistic, printre atracţiile acestui loc istoric se numără casa Moffat, devenită muzeu şi care adăposteşte câteva colecţii de argint, mobilă veche şi o colecţie de obiecte ce rememorează viaţa conjugală a lui Robert şi Mary Moffat.

În grădina Moffat se poate admira copacul Livingstone, un migdal celebru pentru că sub ramurile lui, David Livingstone a cerut-o de soţie pe fiica lui Robert Moffat, Mary. Grădina cu pricina se numeşte „Grădina Iubirii” şi aici, conform propriilor cuvinte, David Livingstone ar fi descoperit însemnătatea cuvintelor lui Iisus: „Nu este nimeni care şi-a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarină pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu ia însutit”.

David şi Mary Livingstone au avut împreună şase copii, doi dintre ei născuţi în cadrul misiunii Moffat. La moartea lui David, inima lui a fost îngropată în această grădină, în timp ce trupul i-a fost dus în Zanzibar.

Misiunea Moffat cuprinde, evident, şi celebra biserică. A fost construită în 1838 şi urma să găzduiască circa 800 de credincioşi. Se spune că imensul clopot care chema lumea la Sfânta Liturghie ar fi fost adus din Cape Town, într-un car tras de boi. În 1938, autorităţile oraşului Kuruman i-au sărbătorit centenarul printr-o amplă etapă de restaurare. Înainte de acest an, grinzile ei de lemn susţineau acoperişul de paie, cel iniţial, dedesubtul căruia fuseseră prevăzute mai multe strane. Podeaua consta într-un amestec de culoare roşie realizat din bălegar de vacă şi pământ.

Imprimeria Moffat şi tiparniţa din oţel cu ajutorul căreia misionarul a tipărit prima Biblie din Africa de Sud se regăsesc în clădirea fostei şcoli. Şcoala a fost ridicată în anul 1829, de către Aaron Joseph şi doi camarazi de-ai săi. Munca lor a fost realizată în regim de voluntariat, conform declaraţiilor lui Robert Moffat.

Aaron Joseph fusese la origine un sclav eliberat şi s-a alăturat misiunii Moffat pentru a asigura copiilor săi educaţie şcolară. De altfel, el şi întreaga sa familie s-au botezat creştini chiar în cadrul misiunii Moffat.

Se pot vizita şi camerele ocupate de David Livingstone. Aici, încă rezistă trecerii timpului o parte din hărţile sale folosite de-a lungul expediţiilor africane.

Complexul istoric reprezentat de Misiunea Moffat se vizitează în circa două ore, de-a lungul cărora natura înconjurătoare imprimă turiştilor o stare de bine, de linişte interioară. Publicul poate vizita zilnic muzeul şi clădirile, între orele 8.00 şi 17.00, dar în timpul zilelor de sărbătoare complexul este închis. Intrarea se face pe bază de bilete cumpărate la casieria amenajată în stil modern. Se întâmplă uneori să fie închisă, ceea ce nu înseamnă că turiştii au bătut drumul degeaba. Ei sunt încurajaţi să depună suma pentru bilet într-o cutie prevăzută la intrare.