Iosif Vulcan a fost avocat, scriitor, poet, publicist, membru al Academiei Române. Aflat încă elev de liceu, scoate împreună cu G. Ardelean revista „Umoristul”, care ia fiinţa până în anul 1870.
Ca student, începe să scrie versuri, în perioada în care se afla la Budapesta. În anul 1861, la Pesta, a redactat revista „Gura Satului”, foaie umoristică. În 1870, revista aceasta scoate „Calendarul Gura Satului”. Sediul revistei se va muta ulterior la Arad şi la Gherla. În jurul anului 1880, activitatea revistei va înceta.
Iosif Vulcan a colaborat la „Concordia”, coordonată de Sigismund Pop, şi la „Aurora Română”, foaie beletristică ce apărea de două ori pe lună, la Pesta, între anii 1863-1865. Iniţial, „Aurora Română” a fost redactată de Ioaniţiu Niculescu, apoi de însuşi Iosif Vulcan.
În 1865, Iosif Vulcan scoate la Budapesta revista „Familia”, care va atrage un grup de colaboratori români din toată Transilvania: Ioniţă Bădescu (Blaj, judeţul Alba), Miron Pompiliu (Ştei, judeţul Bihor), Ioan Lapedatu (Braşov, judeţul Braşov), I. C. Drăgescu, dar şi din Principatele Române: Mihail Străjan (Craiova, judeţul Dolj) şi alţii. I. Vulcan a sprijinit prin revista „Familia” debutul lui Mihai Eminescu, tot el convingându-l pe acesta să îşi schimbe numele din „Eminovici” în „Eminescu”.
El este comemorat în cimitirul Rulikowsky din Oradea, Județul Bihor.
Pe lângă valoarea sa memorială, mormântul lui Iosif Vulcan este înconjurat de o aura de povești și legende, unele dintre ele legate de întâlnirile sale cu alte figuri marcante ale epocii. Acesta oferă o ocazie unică de a înțelege mai bine contextul socio-cultural al perioadei sale și impactul pe care l-a avut în dezvoltarea culturală a României.
În prezent, mormântul este inclus în traseele culturale ale orașului, atrăgând vizitatori din întreaga țară și nu numai. Este un loc de meditație și inspirație, unde mulți vin să reflecteze la contribuția lui Iosif Vulcan la cultura română și la spiritul său neînfrânt.
