Morsa (Odobenidae), un animal marin cu colți

Morsa (Odobenidae) populeaza exclusiv emisfera nordica.

Aceste animale nu poseda pavilionul urechii, membrele lor posterioare au o mare mobilitate, totusi pe uscat sunt foarte neajutorate. Dentitia este modificata, deoarece caninii superiori s-au dezvoltat in colti uriasi, cu care pe fundul marii cauta scoici si alte tipuri de hrana. Primul premolar este redus atat pe maxilarul superior, cat si pe cel inferior. De ambele parti ale botului au un fel de mustata, formata din peri asezati in randuri transversale.

Tehnica lor de inot se aseamana (in apropiere de coaste) cu cea a focilor cu urechi (otariidelor), dar in apa, libere, inoata mai ales cu membrele posterioare, ca focile. Morsele raman mai ales in apropierea coastelor, evitand largul marilor si nu fac calatorii mai lungi, decat silite de imprejurari. Uneori se deplaseaza in grupuri mari, dar numai pentru a schimba regiunea. Apoi se grupeaza in functie de alcatuirea coastei, in grupuri mai mult sau mai putin numeroase. Adeseori, pe o singura gheata plutitoare, sunt numeroase morse, care stau intinse la soare si dorm.

In legatura cu insusirile lor psihice, sunt putine date cunoscute. Animalele sunt inteligente, dar in general sunt lenese, in apa insa sunt usor iritabile si agresive.

Masculii ajung la maturitate la varsta de 7 ani, in timp ce femelele ajung la 6 ani. In perioada de imperechere, masculii se lupta intre ei. Dupa o gestatie de un an si ceva (cel mult 16 luni), femela face un singur pui, pe care il ingrijeste cu multa atentie. Puii apar in timpul migratiei de primavara (lunile aprilie-iunie), si cantaresc cca. 40-70 kg la nastere, sunt capabili inca de la inceput sa inoate. Ei sunt intarcati dupa un an jumate sau 2 ani, insa raman langa mama si pana la 4-5 ani.

Europenii, eschimosii si alti locuitori din nordul indepartat vaneaza morsele pe gheturile plutitoare cu ajutorul armelor de foc. Vanatoarea este periculoasa, deoarece animalele ranite sunt foarte agresive si curajoase. Ele au obiceiul sa inoate sub gheata si de asemenea sa sparga gheata exact in locul unde stau dusmanii lor. Popoarele indigene vanau morsa pentru carne, coltii ei, pentru grasime si piele. Carnea de morsa constituie principala sursa de hrana a populatiei indigene.

Morsa de Pacific – se intalneste in Marea Bering, la nord de granita gheturilor plutitoare. Masculul adult ajunge la o greutate de cca. 1600-1700 kg, o lungime de cca. 3-4 m, are o durata de viata lunga si este un animal sociabil. Femelele cantaresc mai putin, cca. doua treimi din greutatea masculului sau chiar si mai putin. Aceasta subspecie de Pacific este mai mare (cantareste mai mult) decat cea de Atlantic.

Aceste animale sunt recunoscute imediat dupa coltii lor (o caracteristica a acestei specii, care o diferentiaza de celelalte specii asemanatoare ei). Coltii ajuta pentru a iesi din apa, pentru a face gauri in gheata si in lupta dintre masculi (pentru castigarea teritoriilor). Coltii morselor sunt canini alungiti (acestia apar la ambele sexe), care pot ajunge si la lungimi de aproximativ 1 m si greutate de cca. 4 kg, la masculi coltii sunt mai lungi si mai grosi. Masculul, care are coltii mai mari, domina de obicei grupul (din care face parte).

Aceste animale au dinti putini, variaza intre 20-38 la numar. Pielea lor este groasa (ajunge la cca. 10 cm in zona gatului la masculi, la femele este mai subtire) si foarte ridata. Pe masura ce imbatranesc, pielea devine mai deschisa (spre roz la animalele batrane), iar datorita contractiei vaselor de sange in apa rece, pielea morselor pare in apa, aproape de culoare alba.

La sfarsitul primaverii si pe timpul verii, sute de mii de morse din Pacific, migreaza din Marea Bering spre Marea Chukchi, trecand prin spatiul ingust al stramtorii Bering.

Morsa de Atlantic – este raspandita din estul Americii de Nord, in Groenlanda si pana la Oceanul Inghetat. Aceasta este mult mai mica decat morsa de Pacific. Se gasesc izolat in regiunile de vest si centrale ale Marii Laptev, estul Marii Siberiei si estul Marii Kara. Prefera apele cu adancimi mai mici, datorita capacitatii limitate de a face scufundari. Se imperecheaza de regula in apa si isi nasc puii pe sloiurile de gheata sau pe uscat.

Morsa este un animal care se hraneste cu zeci de genuri de organismele marine la care se adauga creveti, corali moi, crabi, moluste diferite, viermi tubulari etc. Prefera molustele, midiile si scoicile. In cautarea hranei si identificarea ei se foloseste de vibrizele sale sensibile.

Un mare dusman al morsei este ursul polar. Ursul polar ataca in special puii de morsa sau animalele infirme, pe care le loveste brutal si le zdrobeste cu dintii. Chiar si ranita, morsa este un adversar pentru ursul polar, luptele intre ei sunt lungi ceea ce oboseste ursul, facandu-l uneori sa renunte.

Aceste animale alaturi de ursi polari, vulpea polara, balenele Beluga sunt amenintate de incalzirea globala.