Municipiul Reghin: orașul dintre râul Mureș și pădurea rotundă

Municipiul Reghin, numit în vremurile vechi şi Reghinul Săsesc, este al doilea ca mărime din judeţul Mureş ce aparţine zonei Transilvania. Conform recensământului din anul 2002, acesta are o populaţie de 36.126 de locuitori. Oraşul este situat la altitudinea de 395 de metri, punctul cel mai jos situat din punct de vedere geografic este râul Mureş care are 350 de metri, iar punctul cel mai sus situat este Pădurea Rotundă care ajunge până la 455 de metri altitudine.

Tot ce înconjoară Reghinul, adică ţinutul etnografic care totodată poartă şi numele de Reener Landchen, se numeşte în română „Țărişoara Reghinului” sau „Micul Ţinut al Reghinului”. Denumirea veche a acestui oraş vine, practic, de la denumirea din limba germană a lui, care este Sachsisch Regen, care înseamnă, aşa cum am precizat la început, Reghinul Săsesc.

În ungureşte se numeşte Szaszregen. Prima dată însă, localitatea este menţionată sub numele de Regun în diploma emisă de către regele Andrei II, încă din anul 1228, regele Ungariei.

În anul 1555, pe unul dintre zidurile oraşului Reghin stătea imprimat, cu dalta, un însemn ce instiga la pace, acesta spunând „că de la război nu va veni nimic bun niciodată, însă ne rugăm toţi să avem pace”, aceasta fiind însă scrisă în limba germană.

Printre principalele îndeletniciri ale Reghinului, încă din cele mai vechi vremuri au fost, înainte de toate, plutăritul, aceasta fiind şi cea mai importantă din toată Transilvania, de altfel şi lemnăritul. Astfel, comerţul cu lemn şi cu plută au devenit cele mai importante activităţi, mai ales pentru că oraşul era localizat favorabil pe Mureş, exact râul pe care veneau plutele dinspre munţii Caliman.

Oamenii din această localitate au avut un spirit întreprinzător încă din cele mai vechi timpuri, ei folosind şi lemnul din pădurile foarte întinse ce se aflau în apropierea munţilor, care erau o foarte bună provocare.

Chiar la un moment dat, s-a format o adunare de oameni care aveau ca activitate negoţul de plute, aceştia înfiinţând o asociaţie în anul 1853, conducându-se după principiul unităţii, conform căruia unitatea nu face altceva decât să dea putere.

Astfel, şi fiecare membru din asociaţie primea o sumă destul de bună ca remuneraţie. Un an mai târziu, asociaţiei i s-au alipit şi mai mulţi lipoveni, acţiune având ca urmare stabilirea sarcinilor, luându-se decizia ca reghinenii să procure şi să transporte plutele, iar lipovenii să le vândă.

Însă neavând un lider căruia ceilalţi să i se supună, în curând au izbucnit şi neînţelegerile, mai ales pentru că majoritatea făceau după cum îi tăia capul. Astfel, mulţi au renunţat la acea asociaţie ca să-şi înfiinţeze alta, pe care au început să o şi finanţeze cu propriile venituri.

În anul 1924, are loc aşa-zisa încorporare a Reghinului Unguresc, în cadrul oraşului, care creştea văzând cu ochi cu mai bine de 995 de hectare în partea de nord.

În partea de Nord, oraşul Reghin este împrejmuit de Suseni, aceasta fiind cunoscută şi sub numele de Felfălău sau Felfalu şi de Brâncoveneşti, care mai este numită şi Ieciu. Aceasta din urmă este situată la aproximativ 12 kilometri distanţă de Reghin.

Ideciu de Jos mărgineşte Reghinul la aproximativ 3 kilometri distanţă de la gara CFR, această localitate fiind atestată în 1319, fiind cunoscută ca Alsoidecs.

În urma recensământului din anul 2002, Reghinul ieşea în faţă cu un număr de aproximativ 36.126 de locuitori, iar dintre aceştia erau după cum urmează: în proporţie de 65.35% erau români, aceştia fiind 23.611 locuitori, un procent de 28.77% erau maghiari, un alt procent mai mic de 5.06% erau ţigani, iar 0.65% erau nemţi, sub 1% fiind locuitori de alte naţii.

Din punct de vedere al confesiunilor, în anul 2002, erau majoritatea locuitorilor Reghinului de religie ortodoxă, acesta având un procent de 61.68% şi restul de alte religii, dintre care 19.89% erau reformaţi, 0.99% erau adventişti de ziua a 7-a, 5.12% erau greco – catolici, iar 9,82 % erau romano – catolici, iar restul de sub 1% erau locuitori de alte confesiuni.

Oraşul Reghin are o suprafaţă totală de 7.282 de hectare dintre care curţile şi clădirile au aproximativ 785 de hectare, străzile au 62.5 hectare, iar parcurile şi zonele verzi au 41.61 de hectare, restul fiind: 1.334 hectare de teren intravilan, 624 de hectare este teren forestier, iar 4.34 de hectare reprezintă suprafeţele agricole.

Printre edificiile culturale ce au interes de ordin naţional, în oraşul Reghin se găsesc: Biserica de Lemn din Reghin, ce are hramul Sfântului Nicolae şi Biserica Evangelică Lutherană.

Reghinul se află la o distanţă de aproximativ 368 de kilometri faţă de Bucureşti, la o distanţă de 32 de kilometri faţă de Târgu Mureş, 200 de kilometri faţă de Braşov, 102 kilometri faţă de Cluj-Napoca, 63 de kilometri faţă de Bistriţa şi 42 de kilometri faţă de Lăpușna şi, finalmente, la o distanţă de aproximativ 14 kilometri faţă de Batos.

Orașul se mândrește și cu o bogată moștenire arhitecturală, inclusiv biserici istorice și clădiri care reflectă perioada sa săsească. Piața centrală și străzile adiacente sunt locuri excelente pentru a simți pulsul vieții locale și pentru a admira arhitectura tradițională bine conservată.

Pe lângă cultura și arhitectura urbană, Reghin oferă și numeroase oportunități de recreere în natură. Pădurea Rotundă și proximitatea râului Mureș fac din oraș un punct de plecare ideal pentru drumeții, ciclism și alte activități în aer liber, atrăgând entuziaști ai naturii din toată țara.