Muzeul Etnografic al Maramureșului este situat în centrul orașului, în clădirea care azi găzduiește cinematograful. În muzeu, se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului, în ocupațiile de bază din zona Maramureșului. De asemenea, sunt expuse icoane pe sticlă și lemn, piese din portul popular, măști și costumații, purtate cu ocazia datinilor din preajma sărbătorilor de iarnă etc.
Secţia etnografică de pe str. Bogdan Vodă nr. 1 expune unelte şi instalaţii legate de principalele meşteşuguri tradiţionale (unelte agricole, unelte legate de arta ţesutului, cergi, icoane, măşti, ceramică, elemente de arhitectură).
Secţia etnografică în aer liber, numită şi Muzeul Satului Maramureşean este situată pe Dealul Dobăieş, în partea de est a oraşului, la 300 m distanţă de DN 18. În jurul bisericii din lemn, adusă din satul Onceşti, se dezvoltă un adevarat sat tipic maramureşean. Gospodăriile acestuia îi permit vizitatorului să sesizeze adevărata esenţă a arhitecturii populare a Ţării Maramureşului, aşa cum a fost aceasta structurată de-a lungul secolelor.
Muzeul a fost inaugurat la 30 mai 1981, după o muncă asiduă de colecționare a exponatelor, începută în 1972 și care continuă și în prezent, prin achiziționarea de noi obiective, în ciuda subfinanțării muzeului.
Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piesele originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. Pe lângă gospodăriile românești, au mai fost reconstruite o locuință ucraineană, una maghiară și două case evreiești (în interiorul uneia fiind amenajată o sinagogă sătească).
Toate ulițele și potecile din satul recreat în cadrul muzeului de pe Delul Dobăieș converg către biserică. Biserica de lemn este cea mai veche construcție din muzeu (sec. al XVI-lea), ridicată din materiale refolosite de la o biserică mai veche (unele bârne fiind datate dendrocronologic între anii 1572 și 1614) și a fost adusă din satul Oncești de pe valea Izei.
Directorul muzeului și cel care a avut o contribuție majoră la înființarea Muzeului Satului este profesorul Mihai Dăncuș.
Un punct forte al colecției este reprezentat de măștile și costumațiile folosite în cadrul datinilor de iarnă, care aduc în prim-plan elementele pagane și creștine ale sărbătorilor locale.
Muzeul nu numai că păstrează tradițiile și cultura zonei, dar joacă și un rol crucial în educația comunității și a vizitatorilor despre bogăția culturală a Maramureșului. Activitățile și expozițiile sale atrag atenția asupra necesității de a conserva și valorifica patrimoniul cultural imaterial.
