Sub influenţă germană, pătrunde în Transilvania cu începere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ideea înfiinţării unor muzee prin intermediul societăţilor culturale. Primele iniţiative privind înfiinţarea unei astfel de societăţi sunt semnalate la Zalău încă din anul 1878, însă abia pe 30 decembrie 1880 are loc şedinţa de constituire a Asociaţiei Muzeistice a comitatului Sălaj.
Cu această ocazie avocatul Szikszai Lajos face publică intenţia de a dona colecţia personală structurată pe cinci domenii (documente, monede, ceramică, monumente din piatră şi bronz, exponate paleontologice) viitorului muzeu din urbea de la poalele Meseşului. Colecţia a fost expusă în câteva săli din clădirea Prefecturii (actualul sediu al Primăriei Zalău), însă mare parte din ea se pierde în vâltoarea evenimentelor din toamna anului 1918.
În evoluția muzeului din Zalău, se disting mai multe etape: 1951-1955; 1956-1965; 1966-1976 și 1976-1986, când are loc ultima reorganizare a expoziției de bază, cu unele modificări după 1989, în ceea ce privește regimul comunist din România.
Ca urmare a creşterii colecţiilor prin donaţii (Leontin Ghergariu, Ana Teleki), achiziţii (Silviu Papiriu Pop, Szekely Bella), cercetări arheologice în principalele situri din judeţ, dar şi prin alocarea unui nou spaţiu expoziţional (actuala locaţie) în intervalul de timp 1956-1976 au loc trei reorganizări semnificative a expoziţiei de bază.
Din anul 1984, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău găzduieşte o expoziţie de insecte intitulată „Colecţia de entomologie”, care a fost iniţiată în urma achiziţionării de la colecţionarul Takács Adalbert.
În prezent, această colecţie cuprinde un număr de 13.000 de exemplare, dintre care cele mai semnificative sunt prezentate publicului sub forma unei expoziţii permanente la Muzeul de Artă „Ioan Sima”. Această expoziție include diverse specii de insecte, în special fluturi şi gândaci, care reflectă entomofauna din România şi nu numai, fiind rezultatul activității a cinci decenii a iubitorului de natură, Takács Adalbert, nume cunoscut şi pe plan internaţional.
Începând cu anul 1955 s-au primit, în mai multe etape, pentru organizarea expoziției de bază a muzeului, câteva încăperi în actualul sediu, din strada Unirii nr. 9, clădirea fiind repartizată muzeului în 1969, când se fac reparații capitale și începe amenajarea unei noi expoziții de bază cu trei secţii distincte: istorie veche (arheologie), artă populară (etnografie) şi artă plastică. Noul muzeu își vernisează expozițiile în anul 1971, luna august și nu suferă modificări importante până în anul 1986.
O nouă organizare a expoziţiei de bază are loc în anul 1986 când în actuala clădire vor rămâne exponate aparţinând istoriei şi etnografiei. Colecţia de artă contemporană a fost îmbogățită în chip fericit cu donaţia maestrului Ioan Sima. Ea beneficiază de un spaţiu nou situat pe strada Gheorghe Doja, nr. 6, cunoscut sub denumirea de Galeria de Artă „Ioan Sima”, căruia i se va adăuga un nou corp de clădire ce va adăposti arta contemporană românească. Galeria a fost deschisă publicului vizitator începând cu data de 9 iulie 1981.
Ca biolog autodidact, acesta s-a perfecţionat în cercetarea, identificarea, conservarea insectelor și determinarea unor specii necunocute. În ceea ce priveşte conservarea exemplarelor, acestea sunt păstrate în vitrine cu suport de lemn protejate cu sticlă, de forma unor sertare, special destinate acestui scop.
Pasiunea colecționarului pentru natură, în mod special pentru insecte datează încă din copilărie și în decursul vieții a cutreierat diferite zone ale ţării pentru a-și îmbogăți colecția. După ce a reuşit să colecteze specii variate din ţară şi-a extins colecția cu specii de insecte exotice din toată lumea.
Principala modalitate prin care s-a îmbogăţit această colecţie este preocuparea constantă a biologului autodidact, care a realizat schimburi de exemplare cu colecţionari şi muzee din ţară şi străinătate (de exemplu: Muzeul „Banatului” din Timişoara, Muzeul „Grigore Antipa” din Bucureşti, Muzeul „Bruckenthal” din Sibiu, Muzeul din Târgu-Mureş, Sighişoara, Suceava, Cluj; cu muzee din Franţa, Danemarka, Belgia, Italia, Elveţia, Algeria, India, Brazilia, Peru, S.U.A., Venezuela, Chile, Japonia, Indonezia, etc), astfel a reuşit să obţină specimene de pe toate continentele, etalate în actuala expoziţie.
Muzeul nu este doar un depozitar al trecutului, ci și un centru vibrant de cultură și educație, oferind vizitatorilor oportunitatea de a învăța despre istoria și arta regiunii printr-o serie de expoziții permanente și temporare. Atracția sa nu constă doar în colecțiile valoroase, ci și în modul în care acestea sunt prezentate publicului larg.
