Muzeul Spiritualităţii Române reprezintă o colecţie de obiecte şi documente ce atestă continuitatea neamului şi a spiritualităţii româneşti pe teritoriul ţării noastre. Aici, sunt prezente vestigii creştine din secolele al III-lea şi al VI-lea, dar şi icoane din lemn şi sticlă din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Acest muzeu se află la demisolul Catedralei Ortodoxe din Sf. Gheorghe şi a fost inaugurat la 4 decembrie 1993, datorită iniţiativei Ligii Cultural – Creştine „Andrei Şaguna” şi a Parohiei Ortodoxe din Sf. Gheorghe.
Obiectele au fost adunate din biserici vechi, distruse sau desfiinţate din cauza lipsei de credincioşi din zonele respective. De asemenea, aici, sunt prezente şi primele cărţi tipărite în limba română (din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea). Aceste scrieri au fost de specialitate creştină, educaţia şi tipărirea cărţilor româneşti pornind în biserici.
Una din aceste scrieri este „Cazania lui Varlaam” . În anul 1643, Mitropolitul Varlaam tipăreşte la Iaşi această carte ce are ca titlu integral „Carte românească de învăţătură “. În ea, se regăseşte o culegere de predici adunate din diverse izvoare din care e posibil să fie inspirate şi Cazania lui Coresi (1581) şi a celei de la Govora (1642). Această carte are o legătură formată din piele şi lemn, prezentând închizători metalice.
Pe prima copertă, are ataşat un medalion cu inscripţii religioase, titlul fiind încadrat într-o gravură ce îl reprezintă pe Iisus Hristos şi cei mai importanţi sfinţi. Majoritatea gravurilor cărţii sunt semnate de Iliia, cartea fiind decorată foarte bogat în două culori: roşu şi negru. (sursa bjbc.ro)
„Îndreptarea legii” (Târgovişte, 1652), care mai este numită şi Pravila lui Matei Basarab sau Îndreptarea Legii cu Dumnezeu etc. a fost tipărită pe vremea domniei lui Matei Basarab şi este, de asemenea, expusă în Muzeul Spiritualităţii. Cartea avea mai ales un caracter legal, fiind o traducere a unor legi greceşti din Manualul lui Malaxos; avea în plus texte preluate din Pravila lui Vlasile Lupu.
În ciuda caracterului legislativ, a fost considerată un îndreptar de credinţă (sursa Wikipedia), deoarcere prezintă un puternic caracter dogmatic. Pe lângă asta, aici au fost abordate problema drepturilor şi obligaţiilor clerului şi ale călugărilor, fiind tratate responsabilităţile lor faţă de viaţa de familie, bisericească şi faţă de taina căsătoriei.
O altă carte prezentă în muzeu este „Chiriacodromion” (Alba Iulia, 1699). Numele îi vine din greceşte, „kiriakos” care înseamnă duminical şi se poate traduce prin „colecţie de Cazanii”. Cuprinde 81 de predici care se desfăşoară pe tot timpul anului, de aceea mai poate fi numită şi „Evanghelia învăţătoare”.
De asemenea, aici. se poate regăsi un „Liturghier” tipărit în anul 1713 de Antim Ivireanul. Autorul acestui document este un personaj de seamă al istoriei culturii medievale româneşti. A fost apropiat al domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a marcat istoria ţării noastre, fiind om înzestrat, excelând în diverse domenii, fiind tipograf, caligraf, traducător, scriitor, sculptor, desenator, lucrător în broderie, predicator şi pastor.
Nu în ultimul rând, a fost un important apărător al Ortodoxiei, de aceea, datorită activităţilor din timpul vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1992, să îl numească Sfânt, 27 septembrie fiind ziua sa de cinste în calendarul creştin ortodox.
Pe lângă cele prezentate, mai există un număr mare de tipărituri religioase ce provin din diverse oraşe ale ţării (Bucureşti, Buzău, Râmnicu Vâlcea, Iaşi, Roman, Blaj etc.) şi numeroase alte obiecte bisericeşti, cum ar fi veșmite preoţeşti.
De numele acestui muzeu se leagă Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” ce a reuşit să restaureze şi să salveze arhivele unor oameni importanţi din zonă, dar şi a fondului „Protopopiatului Ortodox Trei Scaune”.
Muzeul Spiritualităţii Româneşti împreună cu acest Centru şi-au propus să realizeze activităţi de cercetare, restaurare şi păstrare a unor documente şi obiecte ce atestă prezenta şi continuitatea românilor pe meleagurile intracarpatice.
În acest fel, muzeografii ce se ocupă de acest muzeu istoric (Dorina Cucu, Violeta Pătrunjel, Ioana Lacatisu şi preoţii parohi de la Catedrală: Ioan Cucu, Corneliu Bujoreanu, Cristian Groza şi Sebastrian Parvu) încearcă să recreeze istoria meleagurilor amintite şi să aducă mărturii ale prezenţei poporului pe teritoriul ţării noastre.
Muzeul este implicat activ în proiecte de conservare și restaurare a patrimoniului cultural. Recent, unele dintre icoanele și documentele vechi au fost supuse unor procese de restaurare pentru a le proteja și păstra pentru generațiile viitoare.
O curiozitate notabilă este prezența unei rare ediții a „Chiriacodromion”-ului din 1699, o colecție de predici ce ilustrează importanța predicii în educația religioasă a românilor. De asemenea, muzeul deține un „Liturghier” tipărit de Antim Ivireanul în 1713, un document deosebit de important pentru istoria liturgică românească.
