Nalanda este prima instituție de învățământ superior a lumii deschisă în jurul anului 427 D.Hr. în India. În sud-estul orașului Patna, din statul Bihar, se afla un sat numit Bada Gaon iar lângă acesta găsim faimoasele ruine ale Universității Nalanda.
Fondată în secolul al V-lea D.Hr., Nalanda este cunoscută ca loc al învățării. Aproximativ 2000 de profesori și peste 10.000 de studenți din toată lumea budistă au trăit și studiat acolo. Universitatea a înflorit între secolele al V-lea și al XII-lea D.Hr.
Nalanda se distinge prin faptul că se crede că ar fi fost binecuvântată chiar de Buddha și a ajutat la dezvoltarea și răspândirea budismului în India. Numele se pare că ar avea legătură cu Shakyamuni, Nalanda fiind numele pe care îl avusese la un moment dat. Nalanda era unul dintre epitetele folosite în a se referi la acesta și însemna „nesățios în a da”.
Acesta a fost locul care a văzut nașterea, apogeul și mai apoi căderea multor imperii și împărați care au ajutat la dezvoltarea universității. Multe mănăstiri și temple au fost construite de către aceștia.
Celebrul călător și învățat chinez, Hieun-Tsang, a stat acolo și a oferit o descriere detaliată a situației existente la acea vreme. Excavările au scos la iveală existența mai multor mănăstiri, pensiuni, scări, săli pentru meditație, săli de curs și multe alte structuri care redau splendoarea și măreția de care s-a bucurat acest loc.
Numărul foarte mare de temple și mănăstiri budiste excavate arată faptul că acesta a fost unul dintre cele mai importante centre ale culturii budiste. Literatura budistă prezintă referiri ample despre Nalanda. În timpul lui Buddha, Nalanda era un oraș foarte prosper, un loc important de pelerinaj și locul unde se găsea o celebră universitate. Se spune că regele Asoka a oferit daruri și a ridicat un mare templu aici. De asemenea este menționat faptul că faimosul filosof al secolului al II-lea, Nagarjuna, a studiat la universitate iar mai târziu acesta a devenit mare preot acolo.
Regii Gupta au patronat mănăstirile care se găseau în apropierea universității. Ashoka și Harshavardhana au fost unii dintre cei mai renumiți contribuitori ce au construit aici mănăstiri și temple. Excavările recente au dus la descoperirea unor elaborate structuri. Hiuen Tsang a lăsat în urma sa relatări importante cu privire la ambianța și arhitectura acestei universități unice a vremurilor antice.
Istoricii moderni au datat înființarea uneia dintre mănăstirile de la Nalanda ca având loc în al cincilea secol. Cu toate acestea, acest lucru ar putea să nu fie corect și există mai multe biografii ale profesorului Nagarjuna, despre care mai toți istoricii sunt de părere că ar fi fost născut în jurul anului 150 si ar fi fost hirotonisit la mănăstirea Nalanda. Mai mult decât atât, profesorul său Rahulabhadra ar fi trăit acolo. Astfel, putem deduce că a existat o mănăstire la Nalanda cu mult înainte de cea fondată de Marele Mahavihara.
Din multe puncte de vedere părea să fi fost ca o universitate modernă. Exista un examen oral de admitere, foarte exigent, în urma căruia mulți studenți erau respinși. Studierea sau faptul că s-a studiat la Nalanda era motiv de mare prestigiu. Cu toate acestea, nu era acordată nici o diplomă și nici nu era necesară o anumită perioadă de studiu. Călugării își aveau timpul împărțit, cu ajutorul unui ceas cu apă, între studiu și ritualuri și practici religioase. Existau școli pentru studiu unde studenților le erau explicate cursurile, școli de dezbatere unde mediocrii erau umiliți iar cei talentați erau distinși. În consecință, abatele era în general cel mai învățat om la acea vreme.
Bibliotecile erau vaste și renumite în toată lumea. Cu toate acestea, există legenda unui incendiu care ar fi dus la pierderea multor texte, multe dintre care unicate.
În condițiile în care era o instituție religioasă la bază, nu este de mirare că se studiau în principal filosofiile și practicile budiste. Alături de acestea, se studia medicina, arhitectura, sculptura și anumite discipline analitice (în special matematica).
În perioada Gupta, practica și studiul budismului mahayana (tip de budism ce are ca scop atingerea iluminării, dar întârzierea intrării în Nirvana pentru a putea ajuta și alți oameni să atingă iluminarea) a înflorit. Cu toate acestea, după anul 750 D.Hr., s-a înregistrat o creștere în studiul și răspândirea învățărilor tantrice. Acest lucru e evidențiat de celebrul Abhayakaragupta, un practicant renumit al tantrei care a fost în același timp și stareț al mănăstirilor Mahabodhi, Nalanda și Vikramashila.
O mare parte a tradiției din Nalanda fusese deja transmisă în Tibet până în momentul invaziei musulmane din secolul al XII-lea. În timp ce mănăstirile Odantapuri și Vikramashila au fost distruse, clădirile de la Nalanda nu au suferit distrugeri importante la acea vreme, dar cei mai mulți dintre călugări au fugit înainte ca armatele musulmane să ajungă.
În 1235, un pelerin tibetan a întâlnit un profesor de 90 de ani, Rahula Shribhadra, cu o clasă de 70 de studenți. Acesta reușise să supraviețuiască cu ajutorul unui brahman local și nu a plecat până când nu a terminat educarea ultimului tibetan.
Nalanda a fost distrusă în urma unui atac musulman condus de Bakhtiyar Khilji în 1193. După mai mult de 800 de ani de la distrugere, în 2014, universitatea a fost deschisă din nou, chiar dacă cu doar câțiva profesori și studenți pentru început.
