Nemurirea digitală, în contextul progreselor fără precedent, de astăzi, din domeniul inteligenţei artificiale, este un concept care fascinează, pentru că încearcă să ofere o soluţie pentru împlinirea unui vis dintotdeauna al omului – acela de a dobândi eternitatea, un privilegiu al zeilor şi o taină în jurul căreia s-au creat, de-a lungul timpului, miturile, ritualurile, în speranţa că “plecarea” din această lume nu este sfârşitul a tot ce a însemnat existenţa unui om.

Cu dorinţa dăinuirii peste timp, faraonii Egiptului, de pildă, au construit piramidele în care le-au fost depuse trupurile mumificate, laolaltă cu bunurile, comorile și chiar și trupurile slujitorilor și membrilor familiei lor, înscriind pe pereții mormintelor povestea vieții lor, cu hieroglife și imagini – o încercare de a obţine un fel de “nemurire” şi care nu a fost atât de zadarnică pe cât pare, de vreme ce, astăzi, tehnologia, teoretic, face posibilă (dincolo de obstacolele morale şi etice), pe baza informaţiilor găsite în aceste morminte, obţinerea unor clone sau reconstituirea personalităţii faraonului.

Totuşi, când este vorba de nemurirea biologică, este o evidenţă că tot ceea ce are “viaţă”, în lumea noastră, este supus “trecerii” (cu excepţia incredibilă a unei meduze, Turritopsis nutricula, care posedă un organism capabil de întinerire și îmbătrânire fără sfârșit, care poate să inverseze procesul de îmbătrânire, dar care, şi ea, rămâne sensibilă la agresiunea externă).

Ştiinţa caută cu asiduitate să înţeleagă mecanismele şi secretele procesului de îmbătrânire şi chiar se fac progrese semnificative în acest sens, dar obţinerea nemuririi biologice rămâne o utopie. Câştigă însă teren un nou concept – nemurirea digitală – un fel de substitut al nemuririi biologice.

Totul, în jurul nostru, se digitalizează

Nemurirea digitală - ce ne rezervă viitorul?
Nemurirea digitală – ce ne rezervă viitorul?

În prezent, lumea digitală nu mai este o fantezie. Mai mult, impactul acesteia asupra vieţii oamenilor este uriaş, realitatea din jurul nostru se schimbă rapid, în curând aproape toate activitățile noastre personale și profesionale vor fi reprezentate de unu și zero, biți și octeți.

Universul virtual nelimitat este acum accesibil oricui, de oriunde, datorită tehnologiilor informaționale, cum ar fi Cloud-ul (un spaţiu de stocare virtual, care se află pe un server, fără a fi vizibil pentru utilizator, dar la care are acces instantaneu şi care cuprinde documente, imagini, emailuri, chiar website-uri şi platforme de comunicare).

Computerele, laptop-urile, tabletele sunt astăzi în mâinile tuturor și sunt conectate în mod constant la capacitatea de calcul virtual nelimitată a Cloud-ului, precum și la informațiile de pe Internet.

În acelaşi timp, aspectele sociale ale vieții noastre comunitare – una dintre nevoile primare ale speciei umane – sunt acum satisfăcute de diferite rețele sociale. Majoritatea tranzacțiilor financiare, in prezent, sunt efectuate digital, aspecte legate de diverse domenii de activitate, statistici etc. sunt înregistrate în timp real pe echipamente portabile, echipamentele și programele digitale devin din ce în ce mai intuitive.

Spre deosebire de lumea fizică, perisabilă şi în perpetuă schimbare, datele digitale sunt practic eterne. Ele pot fi mutate și stocate dintr-un mediu în altul fără pierderi de calitate, pentru o perioadă nedeterminată – oricum mai mare, de exemplu, decât durata cunoscută a universului nostru.

Ce este “ nemurirea digitală” ?

Nemurirea digitală
Nemurirea digitală

„Nemurirea digitală” se referă la ideea că informațiile despre o persoană, inclusiv amprenta digitală a acesteia, pot rămâne în mediul online pentru totdeauna, chiar și după dispariţia fizică. Aceasta implică păstrarea și menținerea datelor, a amprentei digitale și a conținutului online asociat cu o persoană, astfel încât acestea să persiste și să rămână accesibile după ce acea persoană nu mai este în viață.

Datele personale se referă la informațiile personale stocate pe platforme online (precum datele de pe rețelele sociale), e-mailuri, documente și multe altele. Amprenta digitală vizează informațiile și activitățile online care definesc identitatea digitală a unei persoane. La acestea se adaugă conținutul digital creat de utilizator (fotografii, videoclipuri, bloguri, postări pe rețelele sociale și alte tipuri de conținut create și distribuite online) şi memoria online – păstrarea și accesarea amintirilor și interacțiunilor online asociate cu persoana care nu mai este în viaţă.

O amprentă digitală uriaşă

Este o realitate că fiecare dintre persoanele care accesează mediul virtual lasă o amprentă digitală uriaşă. Doar analizând, de pildă, tranzacțiile efectuate cu cardul de credit, se pot afla, despre cineva, ţările/ locurile pe care le-a vizitat, felul de mâncare preferat, stilul vestimentar etc., la care se adaugă eventuale postări pe blog, fotografii, videoclipuri, rețelele de socializare accesate, ce-i place, ce nu-i place, ce o enervează pe respectiva persoană s.a.m.d.

Pe de altă parte, tehnologia purtabilă – ceasurile inteligente, benzile de fitness și chiar îmbrăcămintea inteligentă – devine tot mai sofisticată. Astfel de dispozitive nu numai că ne urmăresc mișcările fizice, ci sunt și capabile să ne monitorizeze semnele vitale – tensiunea arterială, nivelul de oxigen din sânge, obiceiurile de somn etc.

Diverşi alţi senzori de mediu şi personali, capabili să colecteze date în timp real despre comportamentul nostru, expresiile faciale și limbajul corpului, modul de a vorbi, de a reacţiona, abundența de date personale și comportamentale, colectate continuu și în detaliu, deschid noi frontiere în crearea de replici digitale convingătoare, care să reflecte personalitatea și particularitățile fiecărui individ. Sistemele de inteligență artificială sunt capabile să scaneze și să analizeze toate aceste date.

Nemurirea digitală, chatbot-urile şi metaversul

Metaversul
Metaversul

Când un serial britanic de televiziune din 2011, “Black Mirroir” (“ Oglinda neagră”), prezentase, într-un scenariu SF – “nemurirea digitală”, ca fiind posibilă, prin intermediul chatbot-urilor – nimeni nu se gândise că atât de curând ficţiunea va deveni realitate. În primul episod al celui de-al doilea sezon, intitulat “Soon Back”, o femeie discută cu un chatbot creat din istoria de pe Internet a iubitului ei decedat recent.

Un “chatbot” (smartbot/ talkbot/ chatterbot) este o formă de inteligenţă artificială, care poate simula într-un mod realist comportamentul unui partener de conversație. În prezent, se folosesc deja chatbot-uri în serviciile pentru clienţi, în bănci, companii de asigurări, de comerţ electronic, media, în serviciile de achiziţii, aplicaţii de mesagerie etc.

În 2022, OpenAI a lansat chatbotul său, ChatGPT, unul dintre cele mai avansate chatboturi la momentul lansării, care poate comunica cu utilizatorii într-un mod natural și “ uman”, considerat un pas important în dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială conversaționale.

Pe măsură ce aceşti agenţi conversaţionali, chatbot-urile, se dezvoltă, graţie inteligenţei artificiale, iar limbajul lor pare din ce în ce mai natural, devine posibilă încărcarea a ceva similar “conştiinţei” cuiva într-un computer, creând impresia că vorbești cu o persoană plecată din această lume.

Un alt pas spre “nemurirea digitală” este legat de metavers şi de realitatea augmentată (AR) – o experienţă interactivă, care combină lumea reală şi conţinutul creat de computer. Va fi posibil astfel ca cineva să interacţioneze cu avatarul persoanei decedate. Au fost create deja asemenea programe, intitulate sugestiv “Live Forever” , care înregistrează mai mult şi mai convingător decât ceea ce permit chatbot-urile.

Citește și:  Koala – Animalul ce are amprente digitale aproape identice cu cele umane

Câteva experienţe de “nemurire digitală”

Omul si Inteligenta Artificiala
Omul si Inteligenta Artificiala

James Vlahos, jurnalist american, scriitor, colaborator la New York Times Magazine, Popular Science, NaTional Geographic şi alte reviste de prestigiu, după moartea tatălui său, a creat o replică digitală a acestuia – chatbot-ul “Dadbot” – din ore întregi de înregistrări vocale și conversații, pentru a putea menţine un sentiment de conexiune, mărturisea scriitorul, cu părintele dispărut.

James Vlahos a publicat, în 2020, şi o carte intitulată “Vorbește-mi: Amazon, Google, Apple și cursa pentru IA controlată prin voce”, în care descrie modul în care descoperirile specialiştilor de la companiile menţionate în titlul cărţii vor transforma fiecare sector al societății – de la revoluționarea modului în care folosim internetul până la transformarea înțelegerii noastre despre conștiință.

O întrebare tulburătoare rămâne însă fără răspuns până la sfârşitul cărţii, care vorbeşte despre o schimbare de paradigmă în experienţa oamenilor cu tehnologia: “Ce se va întâmpla când computerele vor deveni la fel de articulate, pline de compasiune și creative ca și noi?”.

Joshua Barbeau, actor şi scriitor canadian, a apelat şi el la un chatbot, după moartea logodnicei sale, pentru a putea “vorbi” cu aceasta şi pentru a depăşi astfel suferinţa provocată de un asemenea eveniment nefericit. A renunţat însă la scurtă vreme, din pricina costurilor enorme, dar şi pentru că chatbot-ul era limitat în privinţa timpului de funcţionare. În plus, mărturisea scriitorul, s-a trezit în faţa unei alte “tristeţi” nerezolvabile, impresia fiind adesea că vorbeşte cu sine sau cu o “maşinărie”.

În Coreea de Sud, Jang Ji-sung, o mamă îndurerată, a avut ocazia să-și “întâlnească” fiica, pe Nayeon, care a murit din cauza unei boli, într-un mediu de realitate virtuală – o experienţă realizată pentru un documentar de televiziune, despre potențialul tehnologiei VR, dar care i-a oferit lui Jang Ji-sung o experienţă emoţională excepţională.

Avatarul digital din perspectivă ştiinţifică, filosofică şi morală

Perspective
Perspective

Nemurirea digitală este un subiect care a stârnit mari controverse în spaţiul public, cu atât mai mult cu cât este o chestiune care se va impune într-un mod foarte concret şi vizibil în anii următori.

Ce se va întâmpla cu datele celor care se vor stinge de boală, de bătrâneţe sau din pricina unor evenimente neprevăzute? Fotografiile, mesajele, comentariile postate pe rețelele de socializare sunt sortite să rămână veșnic accesibile online? Dar avatarurile, interfeţele conversaţionale cu dublul digital al celui dispărut? Ce statut li se va acorda acestor “conştiinţe” digitale nemuritoare?

Când este vorba de “nemurire digitală”, există, de fapt, două situaţii posibile, spun cercetătorii în domeniu, foarte preocupaţi, de altfel, de această problemă. Prima situaţie este cea în care un chatbot a asimilat cunoștințele, amintirile și felul de a vorbi, de a reacţiona al unei persoane decedate şi care va rămâne (fie şi pentru eternitate) în acest stadiu.

Facebook oferă deja, de mai mulţi ani, posibilitatea de a transforma contul unei persoane decedate într-o pagină “memorială” (limitată la fotografii şi videoclipuri), oferind un loc de “contemplare virtuală” a celor dragi. Facebook nu precizează însă cum procedează pentru a afla când o persoană care deţine un profil a încetat din viaţă, dacă familia, prietenii sau persoanele mandatate nu intervin în gestionarea acestei situaţii.

A doua situaţie, care va deveni posibilă până la mijlocul acestui secol, consideră specialiştii, este cea în care conștiința, experiențele utilizatorilor să poată fi în întregime digitalizate și apoi să evolueze singure, chiar și după dispariția fizică a unei persoane.

Oamenii s-ar confrunta, în astfel de cazuri, cu programe care pot continua să dobândească diverse cunoștințe, ajungând la stadiul de adevărată “nemurire digitală”. Cine va deţine aceste programe şi datele pe care le conţin?

O “bibliotecă de suflete”…

Ştiinţa în faţa vieţii eterne
Ştiinţa în faţa vieţii eterne

Despre evoluţia tehnologică şi ştiinţifică a lumii noastre, nenumăraţi oameni de ştiinţă au făcut predicţii îndrăzneţe, pornind de la proiecte care sunt în desfăşurare la ora actuală.

De pildă, Michio Kaku, profesor de fizică teoretică şi futurolog american, este convins că, într-o zi, nu peste mult timp, vom avea o “bibliotecă de suflete”. În loc să citim o carte despre o figură istorică, vom putea discuta direct cu respectiva personalitate. Această ființă ar fi o hologramă ale cărei expresii faciale, mișcări ale corpului și intonații ale vocii vor fi, din toate punctele de vedere, identice cu persoana în cauză.

În mod similar, vom putea “conversa” cu o proiecţie a persoanelor (membri ai familiei, prieteni) care nu mai sunt printre noi.

Potrivit unei alte predicţii, copiile noastre digitale vor merge în spațiu și vor trăi pentru totdeauna. În Silicon Valley, există deja o companie care poate crea dublul digital al oricui, pe baza datelor personale, conţinutului digital şi amprentei digitale a utilizatorului de Internet.

Proiectul “Human Connectome”, lansat în 2009, pentru a crea o hartă a creierului uman, când va fi finalizat şi va putea digitaliza mintea umană, nu numai că va putea crea un “dublu” etern al oricui, dar copia va putea fi trimisă în spațiu, va fi un fel de fiinţă bionică, un avatar care va rezista temperaturilor toride, precum și celor mai intense friguri, inclusiv condiţiilor toxice. Şi tot ceea ce acest avatar ar putea “vedea” și “simți” va fi transmis către un computer central și încorporat în conștiința digitalizată.

Nemurirea digitală – un proiect ambiţios şi multe întrebări fără răspuns

Chatbot-urile
Chatbot-urile

Nenumărate întrebări sunt însă, deocamdată, fără răspuns. Ne-am putea bucura cu adevărat de ceva care, aparent, nu are sfârșit? O minte prinsă într-un dispozitiv ar putea să experimenteze toate senzațiile unei ființe umane vii? Conştiinţa autentică, unică, individuală ar putea fi echivalată vreodată cu o conştiinţă digitalizată, rezultată doar dintr-un cumul de informaţii?

Deocamdată, orice utilizator de Internet poate lua măsuri în timpul vieții pentru a gestiona cum vor fi tratate aceste aspecte după ce el nu va mai fi. Unele platforme oferă opțiuni pentru administrarea conturilor în cazul decesului, inclusiv posibilitatea de a șterge sau transfera conturile sau de a specifica cine poate avea acces la anumite informații.

Este important să luăm în considerare aceste aspecte în era digitală, chiar dacă vor mai trece, probabil, nişte ani, până la concretizarea celor mai îndrăzneţe proiecte legate de nemurirea digitală, deoarece amprenta noastră digitală poate rămâne mult timp după ce nu mai suntem fizic prezenți. Ca în cazul oricărei tehnologii emergente, este esenţial să navigăm pe acest teritoriu cu maximă precauţie.

Rămân apoi în discuţie o mulţime de aspecte referitoare la implicaţiile morale, legale, emoţionale ale noilor tehnologii, care par să ignore, premeditat, ceea ce înseamnă, de fapt, esenţa umană, individualitatea unică, irepetabila, sensul vieţii, în general.

 

 

 

 

1 COMENTARIU

  1. Universul Holografic implică faptul că noi SUNTEM AVATAR-uri… și suntem IMORTALI, deoarece suntem „expresii temporare” în UNIVERSUL DIMENSIONAL ale unei MINȚI ETERNE din UNIVERSUL ADIMENSIONAL În altă ordine de idei, „inteligența artificială” nu există: o DRONĂ nu e inteligentă… ea depinde de PILOT.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.