Nomofobia şi FoMO reprezintă două dintre fricile şi, in acelaşi timp, dependenţele care pot interveni, la un moment dat, în viaţa cuiva, mai ales în condiţiile vieţii de astăzi, adesea foarte solicitantă, stresantă, care ne pune mereu la încercare capacitatea de adaptare, de relaţionare, de a face faţă diverselor activităţi şi provocări cotidiene.

Fobiile (din grecescul “phobos” – frică/panică), în general, ca temeri intense, frecvent iraţionale, de la teama de întuneric, de înălţimi, de ascensoare, de animale, agorafobie etc. până la teama de oameni, de a vorbi în public, de a cunoaşte noi persoane etc., generează schimbări de comportament, nelinişte, chiar anxietate.

O serie de studii făcute de American Psychological Association, de exemplu, arată că peste 11% din populaţia lumii manifestă, în mai mică sau mai mare măsură, una dintre sutele de fobii înregistrate şi recunoscute de studiile medicale. Este important să ştim că există posibilitatea ca simple temeri, negestionate corect, să se transforme în fobii, şi să conştientizăm diferenţa dintre o simplă nelinişte sau o sensibilitate mai accentuată, pe de o parte, şi un comportament maladiv, scăpat de sub control, pe de altă parte.

Ce este nomofobia?

Nomofobia şi FoMO, în topul dependenţelor secolului XXI

Nomofobia, declarat de Cambridge Dictionary, drept cuvântul anului 2018, se referă la “Frica de a nu avea acces la reţelele de telefonie mobilă”. Termenul este un aşa-numit “cuvânt-valiză”, format din fuziunea altor cuvinte, în cazul acesta, din expresia englezească “no mobile-phone phobia”, şi a fost lansat în urma cercetărilor făcute, începând cu 2008, de către UK Post Office, în legătură cu angoasele manifestate de către unii dintre utilizatorii de telefonie mobilă.

Pentru comunitatea ştiinţifică, folosirea excesivă a telefonului mobil nu intră în categoria patologiilor, ca dependenţă, cum este recunoscută, de pildă, dependenţa de jocurile de noroc. Mai multe studii au relevat insă că în jur de 53% dintre utilizatorii de telefonie mobilă (dintre care trei sferturi sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani) au tendinţa de a deveni anxioşi când îşi pierd telefonul sau îl uită într-un anumit loc, când bateria este descărcată, când s-a consumat cartela sau nu au semnal.

Unul dintre studii s-a efectuat pe un eşantion format din 2163 de persoane şi a evidenţiat faptul că nomofobia se accentuează pe măsură ce tehnologia avansează şi telefoanele mobile devin tot mai sofisticate. 55% dintre cei care au fost cuprinşi în acest studiu au justificat nevoia imperioasă de a avea acces oricând la telefonul mobil pentru a păstra legătura cu familia şi cu prietenii, altfel au un accentuat sentiment de anxietate. 10% au spus că serviciul este cauza dependenţei de telefon. Analizele specialiştilor au arătat că nivelul de stres în cazurile standard de nomofobie este similar celui din ziua căsătoriei sau cu cel simţit la un cabinet stomatologic.

Nomofobia şi FoMO, în topul dependenţelor secolului XXI

Un alt studiu, făcut de fabricanţii de telefoane mobile de la Nokia Corporation, în 2010, arată ca mulţi utilizatori îşi consultă telefonul, în medie, de 150 de ori pe zi, la un interval de aproximativ şase minute.

O altă companie, Dekra, o multinaţională care se ocupă de inspecţia vehiculelor şi a sistemelor tehnice, a făcut un studiu în şase capitale europene, din care a reieşit că 17% dintre petoni au un comportament extrem de riscant din pricina smartphone-urilor, circulând neatent, în timp ce trimit SMS-uri, vorbesc la telefon sau accesează Internetul. S-a creat şi un cuvânt pentru astfel de persoane – “smombie” (un cuvant-valiză din smartphone şi zombie), multe dintre aceste persoane prezentând şi simptome specifice de nomofobie.

Pentru “smombie”, în unele ţări, precum Germania, Austria, Australia, China etc., s-au creat benzi pietonale speciale, prevăzute şi cu alarme sonore şi cu inscripţii de felul “Priviţi pe unde mergeţi!”.

Nomofobia – care sunt semnele unei astfel de tulburări comportamentale?

Nomofobia şi FoMO, în topul dependenţelor secolului XXI

Smartphone-ul, care ne permite astăzi să rămânem conectaţi în permanenţă la Internet, să privim fotografii şi videouri, să vorbim, să trimitem mesaje, din orice loc, la orice oră, face parte din viaţa noastră cotidiană. Unele persoane dezvoltă însă nomofobia – no mobile phone phobia – iar specialiştii vor să ştie care sunt mecanismele care conduc la stările de angoasă în condiţiile absenţei telefonului şi cum pot fi identificate şi chiar prevenite.

În acest sens, cercetători de la Yowa Yniversity, SUA, au conceput un chestionar, numit NMP-Q (Nomophobie Questionnaire), pe care l-au şi publicat în revista Computers în Human Behavior. Într-o primă etapă, specialiştii, pe baza unor interviuri, au identificat patru aspecte care ar putea conduce la această tulburare numită nomofobia: imposibilitatea de a comunica prin telefon, pierderea conexiunii, imposibilitatea de a accesa o informaţie şi renunţarea la confort (comoditate) şi pe baza acestora au construit chestionarul prin care să se poată stabili gradul de dependenţă de telefon.

Citește și:  Stiati ca... Turritopsis Nutricula este singura vietate nemuritoare de pe Terra

S-a constatat că nomofobia depinde şi de personalitate, de vârstă, de sex, dar, în esenţă, principalele simptome sunt următoarele:

  • persoanele nomofobe au tendinţa de a verifica excesiv mesageria şi conexiunea la reţelele sociale;
  • aceste persoane au dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor cotidiene, plângându-se continuu de pierderea conexiunii şi imposibilitatea accesării unor informaţii;
  • constatarea că telefonul s-a descărcat sau teama de a-l pierde poate declanşa, la nomofobi, crize de angoasă (senzaţie de sufocare, de gol în stomac, greţuri, vomă, transpiratie etc.);
  • imposibilitatea utilizării telefonului mobil îi “paralizează” pe nomofobi, fiind incapabili de a se replia şi de a se implica în alte activităţi; este şi motivul pentru care vor refuza întotdeauna să meargă în locuri unde nu există conexiune la telefonia mobilă.

Pentru a trata nomofobia, medicii recomandă psihoterapie, dar şi mai importantă, spun ei, este prevenţia unei astfel de situaţii, prin educaţie, de la vârstele mici, în sensul folosirii ponderate a telefoniei mobile şi a oricăror activităţi legate de spaţiul virtual.

Pentru oamenii maturi, susceptibili de a fi atinşi de nomofobie, se recomandă dezactivarea cât mai multor aplicaţii sau plasarea acestora pe paginile 4 sau 5 ale interfeţei smartphone-ului, astfel încât telefonul să asigure doar comunicarea strict necesară, debarasarea de telefon, pe cât posibil, în weekend-uri şi în vacanţe, fără telefon în dormitor, totul până la urmă, o chestiune de autoeducaţie şi de voinţă.

Ce este FoMO?

Nomofobia şi FoMO, telefonia mobila si Internetul

FoMO este un acronim (un cuvânt format din iniţialele altor cuvinte) al structurii englezeşti “fear of missing out” şi este un efect al aceloraşi realităţi virtuale la care suntem conectaţi graţie avansurilor tehnologice fără precedent. Mai exact, FoMO denumeşte o formă de anxietate socială, un stres mental şi emoţional, o teamă constantă şi accentuată a unor persoane de a nu le scăpa vreo informaţie, vreo veste, vreun eveniment, un promo etc., care ar putea surveni, pe telefonia mobilă, pe Internet, pe reţelele de socializare mai ales.

Odată cu popularitatea crescândă a Internetului, mulţi internauţi dezvoltă o dependenţă pentru a fi “on line”, a nu fi conectat conducând la nelinişte, lipsă de concentrare, nervozitate, din teama de “a nu pierde ceva”. Psihologii spun că simptomele FoMO apar în special la persoanele care au anumite insatisfacţii în viaţa personală sau o stimă de sine mai scăzută, dar şi pentru că există o anume imaturitate a omului contemporan în raport cu tehnologia.

Se creează, pe de altă parte, şi o iluzie – aceea că, participând la poveştile de viaţă virtuală ale altora, în pofida conştientizării faptului că, de multe ori, sunt departe de adevăr, o persoană nu ar trebui să omită ceva din valul de informaţii. Ia naştere, în felul acesta, o dependenţă similară celei de telefonul mobil (nomofobia), faţă de noianul de imagini, fotografii, istorisiri, idei, ale altora, pierzând simţul realităţii în raport cu propria viaţă.

O statistică recentă arată că 56% dintre americanii care utilizează Internetul, de exemplu, suferă de FoMO (fear of missing out), iar 27% se conectează la Internet din momentul în care se trezesc dimineaţa.

Nomofobia şi FoMO, în topul dependenţelor secolului XXI

Evident, pentru a înlătura efectele FoMO, nu trebuie neapărat o izolare totală de lumea virtuală, dar este necesar exerciţiul de a face alegeri autentice, legate de veritabilele noastre interese şi să rămânem conectaţi cu persoane care chiar merită.

Timid, spun specialiştii, au început să se manifeste şi reacţiile inverse – JoMO (joy of missing out), bucuria că te poţi deconecta oricând vrei, că poţi elimina din căutările pe Internet tot ceea ce nu este relevant. Chiar Google a propus şi a susţinut pauzele în conectarea la lumea virtuală – “silent mindful lunches” (“prânzuri liniştite ale minţii”) – din categoria “slow food” (“mâncare uşoară”) – o mişcare vizând binele individual, fondat pe discernământ şi fără dependenţe periculoase.

Este evident că noile tehnologii au creat noi comportamente, dependenţe, fobii, alterări ale puterii noastre de decizie şi alegere. Cunoscându-le, conştientizându-le, ne putem bucura de cuceririle tehnologice ale epocii noastre fără a atenta la sănătatea psihică, dezvoltându-ne capacitatea de iniţiativă, având un perfect control al emoţiilor, al conştiinţei de sine, al aspectelor care au relevanţă şi care ne pot face să progresăm în plan individual şi în relaţie cu ceilalţi.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.