Dinamita este o substanță extrem de explozivă folosită în demolări, construcții și minerit. În ziua de astăzi nu mai este folosită foarte des din moment ce alte substanțe mai eficiente au fost descoperite sau inventate. Dinamita este un amestec de nitroglicerină, o substanță absorbantă și carbonat de sodiu. Acestui amestec îi este dată forma unui baton pentru a putea fi vândut și distribuit. Procesul de creare a dinamitei este unul periculos și dificil iar de cele mai dese ori fabricile ce o produc sunt foarte bine protejate.
În 1846, în încercarea de a crea un explozibil sigur, chimistul italian Ascanio Sobrero a încălzit cu mare grijă o picătură de nitroglicerină (un compus derivat prin încălzirea de glicerol cu acid sulfuric sau nitric concentrat) într-o fiolă de sticlă. Experimentul lui Sobrero a luat o turnură tragică, atunci când picătura a explodat iar fragmente de sticlă i-au tăiat fața și mâinile, ce i-au lăsat cicatrici pe viață. Chiar dacă inițial acesta și-a dorit să folosească substanța explozivă în scopuri pașnice, și-a dat seama că acest lucru nu putea fi garantat, astfel că și-a distrus toate notițele și a încercat să o păstreze secret. Cu toate acestea, descoperirea sa nu a putut fi ținută secret pentru mult timp. Invenția lui Sobrero a fost repede descoperită și testată pentru aplicații militare și comerciale.
Atunci când Charles Crocker și James Strotbridge au expediat mai multe lăzi ce conțineau nitroglicerină unei companii de construcții din San Francisco în 1866, acestea au explodat având ca rezultat moartea a 15 oameni. Revoltați din cauza catastrofei, legislativul din California a confiscat toate lăzile cu nitroglicerină din stocurile private și a interzis transportul acesteia în cadrul acestui stat.
Când Alfred Nobel a încercat să stabilizeze nitroglicerina, a reușit să producă un explozibil puternic, dar în același timp sigur, pe care l-a numit dinamită. În încercarea sa de a stabiliza nitroglicerina, un lichid exploziv, Nobel și echipa sa au fost victime ale multor accidente, inclusiv a unuia fatal în urma căruia fratele lui Alfred a fost ucis în 1864. Cu toate acestea, tot printr-un accident a fost găsită și soluția. În timp ce lucra la transportul în siguranță al substanței, acesta a realizat că unul dintre recipiente se deschisese accidental, existând unele scurgeri. Materialul în care recipientele erau ambalate (un amestec de rocă numit diatomit) absorbise complet lichidul. Pentru că nitroglicerina în forma sa lichidă este foarte instabila și foarte periculos de manevrat, incidentul cu diatomit l-a făcut pe Nobel să exploreze folosirea acestuia ca stabilizator pentru explozibil.
Alfred Nobel a obținut brevetele pentru invenția sa, pe 7 mai 1867 în Anglia și pe 19 octombrie 1867 în Suedia. Inițial el a vândut dinamită sub numele de „Pulberea Explozibilă a lui Nobel” iar Compania Nobel a fost prima care a produs nitroglicerină și dinamită. Mai târziu el a dezvoltat niște condiții de depozitare sigure, ieftine și eficiente pentru praful său de dinamită. El a încapsulat pulberea într-un dispozitiv cilindric cu un mecanism de explozie cu o siguranță. După introducerea sa, dinamita a câștigat o utilizare la scară largă ca alternativă la praful de pușcă și la nitroglicerină. Invenția lui Nobel a revoluționat lumea, având nenumărate aplicații în domenii ce au variat de la construcții la război.
Inventarea dinamitei se poate să fi fost una dintre cele mai importante invenții ale Revoluției Industriale. La acea vreme, minerii și muncitorii din cariere aveau acces limitat sau chiar deloc la mașinării electrice și la alte dispozitive tehnologice avansate. Dinamita le-a permis acestor muncitori o modalitate simplă de a distruge minele și roca pentru a le folosi ca materiale sau pentru a curăța anumite zone pentru a putea continua industrializarea. Departamentul de Apărare al Statelor Unite ale Americii a înlocuit praful de pușcă cu dinamita, acordând astfel armatei o mult mai mare putere.
Pe lângă utilizarea dinamitei în exploziile statice, aplicările militare sunt practic nelimitate. În anii 1900, Departamentul de Apărare al Statelor Unite ale Americii a început efectuarea unor cercetări semnificative pentru analizarea potențialelor aplicații ale dinamitei în armată. Lansatorul de grenade modern este apărut în urma unui test militar în care dinamita a fost încărcată într-o armă ce a fost trasă asupra terenului inamic. Acest mecanism a fost cunoscut drept pistolul dinamită și chiar dacă pistolul în sine a fost considerat prea scump pentru a fi utilizat la scară largă, conceptul acestui pistol a ajutat la crearea unei noi nișe în cadrul industriei armelor, grenadele.
Sentimentul de vinovăție pe care îl avea ca urmare a creării dinamitei l-a împins pe Alfred Nobel să stabilească în testamentul său din 1895 fondarea Premiului Nobel. În ziua de astăzi, Premiul Nobel a devenit un set de premii internaționale ce sunt decernate anual într-un anumit număr de categorii în semn de recunoaștere a progreselor științifice și culturale. În momentul de față, Premiul Nobel este considerat cel mai prestigios premiu și cea mai mare onoare pe care și-o poate dori cineva.
