Observatorul Greenwich, punct international de la care s-a pornit spre masurarea precisa a timpului, precum si a spatiului, a fost construit de catre unchiul lui Henric al VI-lea, ducele de Gloucester. Initial, observatorul pe care, astazi, il cunoastem cu totii a fost turn de paza, dat fiind faptul ca districtul Greenwich nu se afla la mare distanta de estul Londrei, situat undeva pe Tamis, avand asadar o pozitie strategica. Turnul de paza construit de duce avea sa devina unul dintre cele mai renumite observatoare din lume, devenind celebru indeosebi datorita Meridianului Greenwich, ce trece prin localitate si are latitudinea 0, dar si datorita orei universale (GMT), asupra careia s-a convenit aici in anul 1884, printr-o conferinta.
Chiar si asa, Observatorul Greenwich avea sa fie infiintat de catre regele Carol al II-lea, cunoscut ca fiind un om interesat de stiinta si cercetare, el insusi alegand sa studieze in acest domeniu. Arhitectul a fost sir Cristopher Wren, pe cand primul astronom regal a fost John Flamsteed. Aceasta a si creat horoscopul institutie, atunci cand piatra temeliei a fost pusa. Si Edmond Halley, descoperitorul cometei care ii poarta numele, a contribuit la constructie, ca mai apoi sa intervina si in echiparea Observatorului Greenwich.
Inevitabil, odata cu trecerea timpului si cu achizitionarea unor instrumente tot mai sofisticate, inclusiv a noilor cronometre de navigatie ale lui John Harrison, observatorul a fost extins, construindu-se astfel noi camere menite sa adaposteasca noile achizitii. Totodata, in anul 1833, avea sa fie instalata mingea timpului, de culoare rosie, exact pe una dintre turlele de pe acoperisul observatorului. Aceasta minge a timpului, cum este numita, cade in fiecare zi la orele 13:00 fix, si bunoara arata ora exacta a vaselor ce navigau pe Tamisa.
Din nefericire insa, cercetarile celor ce lucrau in Observatorul Greenwich au fost incetinite, daca nu oprite pentru o perioada. Intre 1948 si 1957, din cauza cetii si a smogului, toate activitatile observatorului au fost mutate la Castelul Herstmonceux din Sussex. Aceasta perioada s-a prelungit, in cele din urma, observatorul pierzandu-si menirea care a si facut acest loc celebru. In 1997, cladirea a fost inclusa pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, datorita contributiei pe care observatorul a adus-o astronomiei si navigatiei, dar si pentru arhitectura reprezentativa pentru acele vremuri.
