Ruda mai mica a girafei, okapi, a ramas multa vreme necunoscuta zoologilor din lumea intreaga multumita modului linistit in care isi duce viata, dar si a locurilor in care traieste. De la descoperirea sa intamplatoare la inceputul secolului al XX-lea, specia a devenit un adevarat simbol al criptozoologilor, cei care inca spera sa gaseasca fiinte misterioase pe planeta noastra care pana acum au scapat studiilor. Specia de rumegatoare insa pare a fi mai degraba exceptia care confirma regula.

Pe numele sau latin Okapia Johnstoni, aceasta specie a fost recunoscuta oficial in 1901 dupa o poveste ce pare mai degraba rupta din filme. Cel dupa care okapi a fost numita era Harry Johnston, guvernator britanic in tara care mai tarziu se va numi Republica Democrata Congo. Cum acestuia ii placea la nebunie sa exploreze teritoriile necunoscute ale Africii centrale, a avut parte de numeroase intamplari memorabile.

okapi ruda girafei

Cea care a dus la descoperirea noii specii tine de un afacerist fara scrupule, care se spune ca a rapit mai multi pigmei pentru a-i folosi in spectacole. Johnston le-a promis insa acestora ca ii va duce acasa, ceea ce a si facut. Acestia i-au aratat niste urme facute de okapi in mal, care in mod evident erau necunoscute britanicului. Mai tarziu, cand va intra in posesia unei piei a unui animal ucis, intreaga poveste se va elucida.

Aceasta specie misterioasa era cunoscuta de multa vreme de populatiile bastinase, care o vanau din cand in cand, dar si de egiptenii antici; insa ce dovezi ramasesera de la acestia nu dusesera nicaieri, asa ca la fel de bine putea sa fie vorba si de un animal mitologic. Specia era insa cat se poate de reala, numele de okapi venind de la doua cuvinte folosite de bastinasi, oka –a taia si kpi – un fel de desen dungat facut pe sageti. Animalul pare intr-adevar facut din bucatile mai multor specii, contrariind mai multi cercetatori.

Specia este o adevarata fosila vie, fiind singura ruda pe care o are girafa. Destul de mare, ajunge la o greutate de peste 200 de kilograme si o inaltime de pana la 1.7 metri. Desi nici nu se compara cu ruda sa mult mai cunoscuta, okapi are un gat destul de lung pentru o rumegatoare, ajungand fara probleme la frunzele unor copaci mai mici. Aproape in intregime corpul ii este colorat intr-un maroniu inchis, foarte bun pentru camuflarea in padurea tropicala intunecoasa.

Picioarele din spate insa sunt colorate foarte similar cu ale unei zebre, cu dungi albe si negre. Se presupune ca acest desen este folosit de pui atunci cand isi urmaresc mamele prin padure, pentru a nu se rataci. Insa aceasta explicatie nu pare sa raspunda insa tuturor intrebarile. Okapi are, ca si ruda sa mai mare, o limba flexibila, lunga si musculoasa, de culoare albastra, pe care o foloseste pentru a-si curata ochii si urechile, fiind singurul mamifer care poate face acest lucru cu atata eficienta si precizie.

Citește și:  Dinozaurul Omeisaurus, șopârla din Muntele Emeishan

Fiind un ierbivor destul de pasnic, prefera hrana oferita de padurea tropicala, vietuind undeva intre limita de 500 si 1000 de metri, insa uneori urcand si mai sus. Se hraneste cu muguri, ierburi, frunze, fructe, petrecandu-si mare parte din timp hranindu-se, ca marea majoritate a ierbivorelor. In ciuda modului de viata linistit, pradatorii au de furca destul de mult daca se avanta sa atace un exemplar.

Desi nici pradatorii zonei nu sunt pericole de ignorat, okapi poate lovi foarte puternic cu picioarele musculoase, cauzand rani destul de profunde. O mama cu puiul va fi extrem de iritata de un atac, semnalizand pradatorului sa plece prin scurmaturi ale pamantului. Daca atacul continua, se va dovedi un adversar redutabil, multumita instinctului matern extrem de puternic. O femela okapi face un singur pui dupa 14-15 luni de gestatie, acesta urmand-o prin padure in toata perioada pe care o petrec impreuna.

okapi

Desi habitatul i s-a mai redus de la descoperirea sa, specia inca este in siguranta, existand undeva intre 10.000 si 20.000 de indivizi; desi pentru alte specii ar parea un numar redus, rumegatoarele nu au fost niciodata foarte multe, fiind niste prezente destul de discrete ale faunei. Aspectul lor exotic si faptul ca au ramas foarte mult timp nedescoperite au atras insa un alt fel de interes. Gradinile zoologice mari si-au aratat imediat interesul pentru achizitionarea catorva exemplare.

Primele incercari au fost insa dezastruoase, calatoriile lungi cu vaporul sau trenul ucigand sau obosind teribil exemplarele. De la dezvoltarea transportului cu avionul insa, evolutia a fost in bine, mai multe gradini zoologice mari laudandu-se cu cate un grup mic, avand loc la un moment dat si prima nastere a unui pui in captivitate. Astfel s-a observat si cam care este durata de viata a unui exemplar, undeva la 30 de ani. In ciuda interesului trezit, aceasta specie a fost destul de putin afectata de activitatea umana, traind in continuare la fel de discret in padurile din Congo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.