Analele Albaniei configurează o istorie demnă de povestit a orașului Berat, oraș cunoscut pentru patrimoniul său cultural și frumusețea naturală. Aflat în centrul Albaniei, Berat deține o suprafață totală de 22,8 km² din care, 6 km² cuantifică suprafața urbană. Datând de 2400 de ani, orașul se poate mândri cu vârsta și identitatea sa, esențializată în descrierea „orașul celor o mie de ferestre”, datorită caselor vechi, din pietriș, prevăzute cu ferestre multe și mari. Fiind o regiune cu terenuri deluroase și muntoase, clădirile sunt dispuse în trepte, în concordanță cu desfășurarea așezării geografice.
Orașul Berat poate fi considerat drept spațiul sacru al Albaniei din două perspective: prima este care indică localizarea geografică și anume centrul, inima Albaniei, revitalizând-o, hrănind-o, iar cea de-a doua perspectivă are în vedere purificarea și regenerarea continuă, de-a lungul veacurilor, a orașului până în punctul în care identitatea și uniformitatea și-au spus cuvântul.
O scurtă retrospectivă istorică ne trimite la numele originar slavon Beligrad– derivat în zilele de azi Berat- însemnând Orașul Alb. În secolul al II-lea î.Hr. orașul a fost cucerit de romani, legiunile romane reușind să distrugă zidurile orașului și să omoare toți locuitorii cu vârstele de peste 16 ani. Orașul fortificat a fost numit Antipatrea de către Polib, în 216 î. Hr. nescăpând de sub condeiul istoricului Titus Livius, care îl percepe ca pe un oraș fortificat și puternic, poziționat pe o fâșie îngustă de pământ.
În secolul al V-lea, perioada bizantină îl propulsează drept centru de o mare dezvoltare culturală, iar secolul al VII-lea marchează începutul invaziilor bulgare, denumirea orașului rămânând Berat Belograd, Orașul Alb. Căderea Imperiului Bizantin a favorizat dezvoltarea unuia dintre cele mai importante centre ale autorităților religioase din Epirus, Berat devenind reședința conducătorului centrului clerical, Mikele Angelo Komneno.
În anul 1417, aflat sub dominație turcă, rămâne unul dintre cele mai mari orașe din Albania. Cu o infrastructură solidă, Berat a reprezentat o punte de legătură între Est și Constantinopol, precum și între Sud și Ioannina din Grecia. În anul 2008, orașul Berat a fost introdus în Lista Culturală de pe agenda Patrimoniului Mondial UNESCO.
Istoria bogată îl recomandă, iar așezarea geografică îl favorizează. Zona istorică a orașului este reprezentată de trei cartiere delimitate de râul Osum: Castelul, Gorica și Mangalem. De asemenea, orașul are și un Centru Medieval fundamentat pe o moschee datată din secolul al XV-lea și alte monumente religioase vechi.
Punct de atracție pentru sensibilitatea poetică și reverberația artei, Berat își folosește atuul principal, și anume Castelul drept cea mai frumoasă atracție a lui. Melanjul de stiluri ce indică diferitele epoci romană, bizantină, albaneză și otomoană reprezintă pecetea unuia dintre cele mai vechi monumente din oraș, care se întinde pe o suprafață de 9,6 hectare, poziționat de-asupra unui deal semeț, de 187 de metri. Construcțiile interioare Castelului, datând din secolul al XIII-lea sunt păstrate ca monumente culturale. De menționat sunt bisericile bizantine și moscheile construite în anul 1417, care marchează începutul erei otomane.
Ruinele castelului Gorica construit în secolul al IV-lea î.Hr. se regăsesc în partea opusă a dealului, iar vechile cartiere Mangalem și Gorica sunt zone protejate, aici aflându-se clădiri cu arhitectură balcanică, drept dovadă prezența minaretului, turnul înalt, specific moscheelor, prevăzut cu balcon. În tabloul inedit, alături de clădir se pot observa aleile înguste care oferă impresia unei coeziuni, unui tot unitar, închegat.
Puternic asimilat de istoria cronoligică, dar paradoxal și de o istorie atemporală care nu se subjugă sub niciun fel timpului profan, orașul Berat trăiește în el însuși printr-o identitate ușor de anticipat, dar greu de înțeles și asimilat. Iar poate acest fapt este ceea ce îi oferă autenticitate.
Alte puncte de atracție sunt muzeele Onufri și cel Etnografic. Muzeul Onufri sau Muzeul Național al Icoanelor este situat în incinta vechii Catedrale a Adormirii Maicii Domnului, o biserică a cărui stil este puternic bizantin, reliefat printr-un catapeteasmă din lemn aurit.
Muzeul Etnografic este poziționat într-una din cele mai bine păstrate case tradiționale din Berat, iar în interiorul ei se află un pavilion arheologic, o imitație a bazarului medieval și ornamente tipice pentru o casă ce datează din secolul al XVIII-lea.
Siturile istorice ca Biserica Sfânta Maria Vlaherna, Sfântul Nicola, Sfinții Constantin și Elena, Sfânta Trinitate sunt dovezile clare ale unei identități religioase puternice.
Biserica Sfânta Maria Vlaherna este cea mai veche biserică ce există în orașul Berat, datând din secolul al XIII-lea.
Biserica Sfântul Nicola, ce datează din secolul al XVI-lea, conține elemente de arhitectură paleo-creștină, observabile prin prisma capitoliului folosit pentru ritualuri.
Biserica Sfinții Constantin și Elena are un tavan cu elemente decorative, iar frescele prezintă scene ale răstignirii lui Iisus.
Biserica Sfânta Trinitate are frumoase picturi murale în stil bizantin, iar pereții săi au fost construiți cu ajutorul tehnicii de emailare cloisonné.
Dacă până acum am țintit, în linii mari, către aspectele exterioare, acum aș vrea să punctez un aspect intrinsec esențial, și anume „Codicele Purpuriu din Berat”. Manuscriptul conține fragmente din Biblie și este unul din cele mai vechi documente din care Noul Testament a fost preluat. Acesta este esențial în dezvoltarea literaturii hagiografice, liturgice și biblice antice, precum și a comunității. UNESCO a manifestat un interes deosebit vis-à-vis de protejarea acestui patrimoniu unic al istoriei lumii, fiind înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Ca și în acest caz, există lucruri importante prin ele însele, importante fiind prin faptul că trasează destine, creează sau distrug alianțe. În timpul celui de-al doilea război mondial, Hitler a luat la cunoștință despre manuscris căutându-l. Călugări și preoți și-au riscat viețile adăpostind acest manuscris. Din anul 1971, a fost prezervat în Arhivele Naționale ale Albaniei, în Tirana.
Orașul Berat, nu doar abundă din punct de vedere istoric, religios, mistic, filosofic și artistic, ci luminozitatea lui transcende domeniile enunțate. El este viu prin el însuși, prin spiritul cultivat de-a lungul veacurilor, prin forța lui și imuabilitate. Cu siguranță vizitatorul îl va găsi treaz și seducător, însă simplu și deschis.
Cu o climă caldă și plăcută care favorizează cultivarea viței de vie, vinul obținut de țăranii din împrejurimi poate fi degustat în preajma unor fragmente de istorie.