Anul 2010 este anul în care palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Rugionasa a reintrat în circuitul turistic al judeţului Iaşi, asta după ce, mai bine de doi ani, a fost în renovare. Se poate spune chiar că acest circuit a avut de suferit având în vedere faptul că acest obiectiv este vizitat de sute de persoane, în principal elevi şi studenţi. În plus, este un loc important care vorbeşte despre o personalitate care a marcat profund istoria națională şi este un simbol pentru zona Moldovei şi în special pentru oraşul Iaşi, unde a înfiinţat, în 1860, prima instituţie de învăţământ superior din România.
Palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa este construit în anul 1811 şi serveşte pentru o perioadă îndelungată, cea în care domnitorul şi-a stabilit la Iaşi scaunul drept reşedinţă. Se află, de altfel, la o distanţă de aproximativ 60 de km de Iaşi într-o localitate pitorească. Stiul arhitectural în care a fost costruit acest palat s-a schimbat de-a lungul vremii. Iniţial, a fost ridică în cel neoclasic, ca mai apoi să fie refăcut în stilul neogotic, se pare că la cererea soţiei domnitorului, Elena.
Astăzi, evident că palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Rugionasa funcţionează ca muzeu. Este, aşa cum am menţionat mai sus, o atracţie pentru cei ce sunt încă pe băncile şcolii, pentru care este o ocazie de a învăţa mult mai ingenios şi atractiv o lecţie de istorie despre cel ce a unit principatele române sub unica lui conducere, în 1859.
Acest loc este cu atât mai important, cu cât în biserica construită în curtea palatului a fost înmormântat însuşi domnitorul, în anul 1873. Aceasta, numită chiar biserica domnească, a fost construită, asemenea palatului, de către Sandulache Sturdza, cel ce avea funcţia de vistiernic. El este şi proprietarul unui alt castel, construit în apropiere de Ruginoasa şi Iaşi, şi anume la Miclăușeni. Perioada în care au fost acestea două construite a fost una de prosperitate pentru slujitorii curţii, aşa cum era şi Sandulache Sturdza.
Cum ajunge să fie în posesia domnitorului? Se pare că Sturdza acumulase extrem de multe datoriii şi neputând să le plătească, acest palat este scos la vânzare pentru recuperarea lor, acesta fiind momentul în care trece în proprietatea lui Cuza, devenind palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Rugionasa.
Mutarea familiei Cuza în acest loc a fost marcată de un eveniment, în 1864, când sunt invitaţi să viziteze palatul oameni importanţi ai vremii, precum este şi Cantacuzino. Cei invitaţi rămân uimiţi de bogăţia şi fastul cu care este redecorat, multe dintre obiectele de valoare sau din pânzeturile ce împodobeau camerele (aşa cum este şi tapetul de mătase ce îmbrăca pereţii) erau aduse din Franţa.
Astăzi, în muzeul deschis în acest palat, se mai păstrează extrem de puţine obiecte ce au aparţinut familiei. Multe dintre obiectele de mobilier au fost distruse în timpul celui de al Doilea Război Mondial. De altfel, în aceeaşi perioadă, au fost dezgropate şi osemintele domnitorului şi au fost depuse în Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi unde se găsesc şi astăzi.
Pentru a trasforma palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Rugionasa în muzeu au fost reconstituite piese de mobilier după modelele existente în alte muzee, modele ce erau din aceeaşi epocă. Actualmente, cei ce vizitează palatul vor vedea cabinetul în care domnitorul lucra, o bibliotecă, camera de zi, amenajată în stil gotic, o cameră de primire, camera de zi a doamnei Elena, dar şi dormitorul acesteia şi nu în ultimul rând camera copiilor.
În aceste încăperi, pot fi admirate spre exemplu servicii de masă cu pahare şi farfurii inscripţionate cu stema României unite. Arhitectura iniţială a palatului a fost realizată de Johan Freiwald, un important şi cunoscut arhitect vienez. Cel ce a avut onoare să reamenajeze clădirea şi să îi dea înfăţişarea în stil gotic a fost Johan Brandel.
Frumuseţea acestui loc nu s-a datorat niciodată numai clădirii, ci un rol important l-a avut şi grădina, alături de iaz, amenajate în apropiere. De altfel, în jurul clădirii, erau aproximativ 27 de ha ce puteau fi folosite după bunul plac. Aici, se organizau, vara, plimbări în aer liber ca, mai apoi, cu trecerea vremii, Cuza să arendeze o parte din moşie. Din suparafata iniţială, actualmente, nu au mai fost recuperate decât 14 ha.
Palatul de aici a fost părăsit de doamna Cuza după moartea soţului ei, în 1883. Ea va reveni aici doar ca să înmormânteze lângă tatăl lui pe unul din fii care s-a sinucis din dragoste neîmpărtăşită. În cele din urmă, palatul va ajunge să fie proprietate a singurei nurori pe care o va avea Elena Cuza, şi anume Maria Moruzzi. Elena nu va fi în acest loc decât o persoană tolerată, ceea ce o face să se retragă la Iaşi şi mai apoi în Piatra Neamţ unde va locui până la sfârșitul vieții. Iată, aşadar, cât de încărcat de istorie şi amintiri este palatul domnesc Alexandru Ioan Cuza de la Rugionasa, un loc mirific ce merită vizitat.
În interiorul palatului, mobilierul original, unele piese fiind chiar folosite de Cuza și familia sa, este expus publicului, oferind o imagine tangibilă a vieții cotidiene regale din acele timpuri. De asemenea, sunt prezentate diverse exponate care povestesc despre reformele majore inițiate de Cuza, inclusiv unificarea principatelor și modernizarea statului român.
