Fermecatorul oras Mantova, cunoscut pentru aerul sau ecletic, a retinut din trasaturile fiecarei perioade in parte pe care a traversat-o, context in care nu putem spune ca este un oras specific italian, cu o arhitectura tipica, ci mai degraba o asezare in care mai multe influente au lucrat, de-a lungul secolelor, la crearea unei asezari frumoase si speciale. Poate cel mai cunoscut obiectiv turistic din acest oras italian este Palatul Ducal, un remarcabil ansamblu arhitectural, format din cladiri, coridoare, curti interioare, galerii si, bineinteles, gradini; aflam, de pilda, ca impresionantul complex se intinde pe o suprafata totala de nu mai putin de 34 de mii metri patrati si are cinci sute de incaperi.
Nu se poate spune, in schimb, ca acest giuvaier arhitectonic este capodopera vreunui conducator marcant, intrucat a avut nevoie de secole bune pentru a ajunge ceea ce astazi ne impresioneaza prin grandoare arhitectonica si bun gust. Palatul din Mantova si orasul insusi sunt cunoscute in Europa si nu numai pentru asocierea lor cu faimoasa familie Gonzaga, care a stapanit regiunea intre anii 1328-1707.
Inevitabil, si Palatul Ducal a fost asociat cu imaginea acestei familii instarite, cu toate ca, de pilda, cele mai vechi cladiri din acest fermecator ansamblu arhitectural, Palazzo del Capitano si Magna Domus, nu au fost ridicata de membrii familiei Gonzaga, ci de de familia Bonacolsi, cei care au condus Mantova in perioada 1271-1328. Important de mentionat este faptul ca, in anul 1328, chiar membrii familiei Gonzaga, aflandu-se in fruntea unei mari revolte, aveau sa-i alunge pe cei din Bonacolsi.
Nu intamplator spuneam ca ansamblul si, implicit, orasul poarta mai multe influente. Dupa ce familia Bonacolsi a ordonat construirea cladirilor Palazzo del Capitano si Magna Domus, si membrii familiei Gonzaga au cerut, la sfarsitul secolului al XIV-lea, ridicarea unei constructii impresionante. In acest sens, s-a apelat la unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti militari de la acele vremuri, si anume Bartolino da Navara, care a si proiectat castelul San Giorgio ca parte a complexului.
In acelasi timp, familia Gonzaga, clar interesata de arta, a comandat si a colectionat numeroase opere de arta, cum ar fi picturi, sculpturi si fresce; ba, mai mult decat atat, avand in vedere ca imprejurimile erau ofertante in acest sens, s-a ordonat si amenajarea unor superbe gradini, in care intreaga familie sa se relaxeze. Artistului de curte al Casei Gonzaga, Andrea Mantegna, i s-a cerut, spre exemplu, sa picteze o fresca pe toata suprafata apartamentului Camera degli Sposi, cunoscut si Camera Nuptiala, frumoasa pictura fiind realizata intre anii 1460-1500. Aceasta capodopera este formata dintr-o serie de compozitii care scot la lumina portrete ale membrilor familiei Gonzaga, surprinsi in diverse scene, care mai de care mai interesante.
Dar ceea ce face acest ansamplu cu adevarat impresionant este faptul ca, la amenajarea, infrumusetarea si extinderea sa, pe tot parcursul existentei sale, au contribuit numerosi artisti, precum Antonio Pisano (Pisanello), Guilio Romano si Luca Fancelli. In sfarsit, desi primii conducatori ai regiunii, facand parte din aceasta familie respectabila, si-ar fi dorit ca numele lor sa continue sa dainuie, lucrurile aveau sa se schimbe in anul 1627, cand a murit Vicenzo al II-lea, un personaj ridicol si neinsemnat, care, pe deasupra, i-a mai si vandut regelui Carol I al Angliei multe dintre operele de arta ce apartinusera familiei.
E drept ca la carma regiunii au venit Gonzaga Nevers, niste descendenti de origine franceza ai familiei Gonzaga, numai ca aceastora istoria le-a fost potrivnica. Astfel, in anul 1630, Mantova a fost ocupata de armata Habsburgilor care a jefuit Palatul Ducal. Si de parca cele intamplate pana la acel moment nu ar fi fost de ajuns, in anul 1707, Ferdinand Carlo a a fugit la Venetia si a luat cu el peste 1000 de tablouri, deoarece fusese inlaturat de pe scaunul pe care il ocupase ceva vreme.
Inevitabil, Palatul Ducal a cazut in uitare si a inceput sa se degradeze treptat. Din fericire, in secolul al XX-lea, autoritatile au demarat o serie de lucrari masive de restaurare, astfel incat, in zilele noastre, Palatul Ducal functioneaza atat ca muzeu, cat si ca o galerie de arta.
