Palatul Ecaterinei, una dintre cele mai extravagante constructii din Rusia, a fost resedinta de vara a tarilor in secolul al XVIII-lea, fiind apreciata de acestia, indeosebi datorita interiorului luxos, cat si pentru demult celebra Camera de Chihlimbar, incapere care a fost realizata in intregime doar din panouri de chihlimbar, cu ornamente aurite.
Odinioara o minune a lumii, Palatul Ecaterinei situat langa Sankt Petersburg, Rusia, a fost distrus in al Doilea Razboi Mondial si, din nefericire, continutul de mare valoare al incaperilor nu a mai fost vazut niciodata, presupunandu-se tot felul de teorii de-a lungul anilor. In orice caz, in anul 2003, binecunoscuta Camera de Chihlimbar a fost reconstruita, ca mai apoi sa fie deschisa publicului larg ca muzeu.
Ceea ce astazi putea fi admirat in toate splendoarea si extravaganta sa a fost construit la ordinul Imparatesei Ecaterina I. Cladirii ridicate la ordinul Ecaterinei I i s-au mai adaugat si alte parti construite la ordinul unor alti membri ai familiei imparatesei. Imparateasa Anna, de pilda, nepoata Ecaterinei I, a ordonat construirea unor alte aripi, dorindu-se extinderea palatului.
Cum palatul urma liniile sobrietatii, semanand mai degraba cu o institutie, nicidecum cu o resedinta de vara, Imparateasa Elisabeta, fiica Imparatesei Anna, a dispus renovarea constructiei, tocmai pentru a scapa de acel stil sobru, apartinand barocului, cu atat mai mult cu cat il considera demodat. Astfel, la 30 iulie 1756, avea sa se inaugureze un Palat al Ecaterinei in stil rococo, noua cladire, cu o noua infatisare, fiind proiectata, respectiv gandita de reputatul arhitect Bartolomeo Rastrelli.
In acele vremuri, acel sir de incaperi, numit sugestiv Suita Aurita, era cel mai extravagant decorata, opulenta fiind cuvantul de ordine. Cu alte cuvinte, desi Imparateasa Elisabeta isi dorea o resedinta de vara in tendinte, tot nu a putut renunta la a-si arata din plin bogatia si, de ce nu, gusturile vizavi de stilurile arhitectonice.
E drept ca stilul rococo era, pe atunci, unul frecvent preferat de capetele incoronate. In sfarsit, in Suita Aurita intra si Camera de Chihlimbar, insa daca ne gandim ca pentru aurirea fatadei din stuc, precum si a statuilor, s-au folosit aproape 100 kilograme de aur, Camera de Chihlimbar nu ni se va parea decat o necesitate, in comparatie cu celelalte dorinte ale imparateselor.
In jurul Palatului Ecaterinei a existat, desigur, si o frumoasa gradina. In 1762 avea sa ocupe tronul Ecaterina a II-a „cea Mare”, care, asa cum facuse si Imparateasa Elisabeta, a refuzat sa locuiasca intr-un asemenea palat, considerandu-l, la randul ei, demodat. Bineinteles ca la dorintele Ecaterinei a II-a s-a facut trecerea de la rococo la neoclasic. Arhitectul Charles Cameron s-a ocupat de Palatul Ecaterinei, transformandu-l intr-o adevarata bijuterie, de aceasta data cu mai mult bun gust.
Au aparut, astfel, si Camerele de Agat. In anul 1944, trupele germane din cel de-al Doilea Razboi Mondial au distrus palatul, ramanand in picioare doar structura. Chiar si asa, autoritatile si-au dorit sa reconstruiasca palatul, drept urmare, in 2003, odata cu aniversarea trincentenarului orasului Sankt Petersburg, Palatul Ecaterinei a fost deschis publicului larg ca muzeu. Si desi nu demult a fost refacut, Palatul Ecaterinei este, poate, cea mai vie dovada a felului in care imparatii si imparatesele Rusiei preferau sa-si duca viata, in opulenta si-n lux.
