Pandemia de Covid-19 a generat, desigur, o criză globală, sanitară, economică, socială, morală, fără precedent. Milioane de oameni, de pe toate continentele, luptă în continuare, pe termen nedeterminat, cu acest flagel, care a schimbat regulile, priorităţile, ierarhiile. “Globalizarea”, “dezvoltarea durabilă”, “cucerirea cosmosului”, “oligarhia mondială”, proiectele, planurile ambiţioase par a fi devenit, cel puţin pentru un timp, istorie.

Omul se zbate acum, în faţa ameninţării insidioase a unui virus, pentru viaţă, pentru sănătate, încearcă să-şi depăşească temerile, neputinţele, anxietatea, a înlocuit, vrând-nevrând, orgoliul cu supunerea, ostentaţia cu tăcerea, nepăsarea cu neliniştea şi deruta, siguranţa cu incertitudinea.

Dar, cum natura umană posedă resurse imense de a se regândi, de a se reinventa, de a-şi reconstrui, altfel, binele care i-a fost luat sau pe care l-a pierdut din iresponsabilitate, chiar şi în condiţiile actuale, când se străduieşte să reînveţe paşii siguri şi ţinuta verticală, oamenii isi adună curajul pentru a înfrunta pandemia de COVID-19, care pare a fi una dintre cele mai mari provocări pentru umanitate.

Pandemia de COVID-19 - 20 de efecte pozitive
Pandemia de COVID-19 – 20 de efecte pozitive

Un poet din secolul trecut, Guillaume Prevel, mărturisea că mereu a fost derutat şi fascinat, în acelaşi timp, de două tipuri de umanitate, care se confruntă încă din zorii civilizaţiei: una, lacomă de putere, mercantilă, provocatoare de războaie, de suferinţă şi distrugere, cealaltă, mai frumoasă, capabilă de solidaritate, de empatie pentru cei vulnerabili, sensibilă la mesajul naturii, în stare să înţeleagă sensul şi esenţa vieţii.

Pe de altă parte, şi mentalul colectiv a conservat şi cristalizat, în tot felul de ziceri celebre, anonime sau aparţinând unor personalităţi, eterna confruntare dintre bine şi rău, cu final nu întotdeauna previzibil, contradicţie consubstanţială, de asemenea, condiţiei umane: “Tot răul spre bine”, “Numai raţiunea ne învaţă să cunoaştem binele şi răul” (Voltaire), “Bine faci, bine găseşti; rău faci, rău găseşti”, “Un rău mare este şi atunci când nu faci binele”, “ Nu există rău fără bine” etc.

Pandemia de Covid-19 – Ne putem schimba viaţa în doar 66 de zile? Ce spun psihologii?

Viata in timpul pandemiei de coronavirus
Viata in timpul pandemiei de coronavirus

Experienţa, la scara umanităţii, dar şi cea individuală, arată că nu există nici rău, nici bine absolut. Indiscutabil, nu a venit încă momentul bilanţului final post-pandemie, dar oamenii conştientizează tot mai mult că, după ce va fi trecut acest dezastru, lumea nu va mai fi la fel, fără ca cineva să poată spune cu claritate ce, cum şi cât se va schimba.

Psihologii spun că orice nou comportament se poate transforma în obişnuinţă în numai 66 de zile. Suntem toţi fiinţe cu “obiceiuri”. Corpul şi mintea noastră reacţionează la stimuli, la acţiuni şi tipare comportamentale, care ne definesc în mare măsură. Obiceiurile ne dau un anume confort, repetăm gesturi, fapte, fără să le mai conştientizăm, de multe ori nu ne mai amintim de când le avem.

Charles Duhigg, autorul unei cărţi care s-a bucurat de un succes uriaş – “Puterea obiceiului” – arată că fiecare “obişnuinţă”, bună, rea sau nesemnificativă, are la origine un resort psihologic numit “bucla de obişnuinţă”, un proces în trei etape – prima constă în existenţa unui “declanşator” care îi transmite creierului că trebuie să se manifeste un anumit comportament, în a doua etapă, comportamentul respectiv devine rutină, iar a treia este “recompensa”, o senzaţie care stimulează creierul să-şi amintească “bucla de obişnuinţă”.

Pandemia de COVID-19 - 20 de efecte pozitive
Pandemia de COVID-19 – 20 de efecte pozitive

Odată format, un comportament pare greu de îndepărtat, dar un alt studiu, publicat în “European Journal of Social Psychology”, aparţinând psihologului Phillippa Lally, bazat pe un experiment făcut pe 96 de voluntari, pe o perioadă de 12 săptămâni, demonstrează că, în medie, este nevoie de 66 de zile (minimum 21 de zile) pentru a înlocui un obicei vechi cu un altul sau pentru a dezvolta un comportament nou. Acest fapt se întâmplă fără mari eforturi sub presiunea unor evenimente exterioare şi în condiţiile în care există motivaţii puternice în acest sens.

Poate că acum, mai mult ca oricând, oamenii, pretutindeni, ar trebui să-şi regândească viaţa, comportamentul, deciziile, valorile, astfel încât chipul lumii de după pandemia de COVID-19 să nu fie unul dezolant, apăsător, conflictual, ci unul mai “înţelept”, purificat de experienţa furcilor caudine ale unei crize care a scos la iveală atâtea vulnerabilităţi ale lumii moderne.

20 de efecte pozitive ale pandemiei de COVID-19, care arată că lumea avea nevoie de “curăţenie generală”

Lumea se va reinventa
Lumea se va reinventa

Puţin câte puţin, dezarmată şi temporar învinsă, umanitatea îşi recapătă memoria pierdută a binelui. Iată 20 de efecte pozitive ale pandemiei de COVID-19, unele certe, altele presupuse, care dau speranţa că, începând de acum, lumea se va redefini, individual şi colectiv:

  • Redescoperirea solidarităţii, a empatiei, a simţului civic, a gesturilor civilizate – răstimpul “stării de urgenţă” i-a făcut pe mulţi oameni, din toate categoriile sociale, să-şi redescopere latenţele de solidaritate, de generozitate şi empatie, care reprezintă valori fundamentale ale condiţiei umane. Poate că, aşa cum spun psihologii, în 66 de zile, în mai mult sau mai puţin timp, astfel de comportamente vor deveni “obişnuinţe”, cu atât mai mult cu cât, în perioada anterioară crizei, egoismul, indiferenţa, tentaţia de a judeca semenii în funcţie de repere superficiale, nerelevante (avere, poziţie socială, funcţii etc.) câştigaseră, în mod nedrept şi nejustificat, teren. Oamenii pot face acum, împreună, lucruri importante, sacrificii şi gesturi de altruism, pe care, poate, le vor duce mai departe, în alt fel, şi dincolo de pandemie.
  • Timp pentru redescoperirea sinelui şi a sensului vieţii individuale şi sociale – perioada prin care trece umanitatea, în acest început de an 2020, ar putea fi pentru fiecare, răgazul, chiar dacă nu în acest fel dorit, de a se redescoperi, de a-şi revizui faptele, relaţiile cu sine şi cu ceilalţi, de a înţelege ce îşi doreşte cu adevărat, pe ce valori pune preţ. Într-un sens mai practic, fiecare poate redescoperi bucuria de a consacra timp familiei, lucrurilor/pasiunilor/hobby-urilor mereu amânate, lecturii, culturii personale etc.

    Parcuri inchise
    Parcuri inchise
  • Un timp pentru “curăţenie generală” – timpul pandemiei de COVID-19 poate fi unul al “curăţeniei generale” nu numai în sens fizic (igiena personală, curăţenia în case, pe străzi etc.), ci, mai ales, moral. Când omul secolului al XXI-lea va înţelege cât este de vulnerabil sau că orgoliul său nemăsurat de fiinţă care stăpâneşte lumea, cunoaşterea, a fost risipit într-o clipă, că ştiinţa, până la urmă, are atâtea domenii esenţiale rămase necunoscute (de vreme ce un virus a cuprins şi tulburat o planetă întreagă, fără a se găsi încă remedii eficiente), atunci acţiunile sale, comportamentele sale, responsabilităţile în raport cu mediul în care trăieşte, cu semenii săi, vor deveni mai clare.
  • Cad “măştile”, se descoperă resorturi pentru creativitate, adaptibilitate si umor – se spune că, în momentele dificile, în situatiile-limită, oamenii îşi arată adevărata faţă. În multe cazuri, diferenţele dintre adevăratul “chip” şi “masca” socială sunt neglijabile sau nici nu există, în alte cazuri însă imaginea de sub “mască” poate fi edificatoare pentru limpezirea relaţiilor, a reprezentărilor despre realitate. In acelasi timp, intr-un astfel de moment, umorul pare salvator, ajută la depăşirea tensiunilor, a angoaselor, este o formă de apărare, este expresia adaptării “optimale” la factorii de stres, un semn de conştientizare si voinţă de depăşire curajoasă a crizei, asa cum se poate vedea in fiecare zi pe reţelele de socializare, care abundă in astfel de postări – haz de necaz, parodii, ironii, umor spontan sau elaborat, “intelectual”, râs cu lacimi etc. Intr-un alt registru creativ, oamenii se “salvează” cântând, orchestrând on line, improvizând in spaţiul limitat pe care il au la dispoziţie, resursele de creativitate părând infinite.

    Solidaritate
    Solidaritate
  • O planetă mai curată – aer mai proaspăt, ape mai limpezi, poluare diminuată, străzi mai curate, cer mai senin, mai puţine gaze cu efect de seră. Oare era nevoie de o pandemie, cu toată suferinţa şi neliniştile aferente, pentru ca omul să sesizeze cât de iresponsabil a exploatat natura, cum a mizat pe “superindustrializare”, fără a-i păsa nici de prezent, cu atât mai mult de viitor şi de soarta generaţiilor următoare? Ciudat paradox, acela că, forţaţi de pandemie, oamenii salvează planeta de ei înşişi. Două luni de scădere a poluării au salvat, în China, potrivit statisticilor, vieţile a peste 70 000 de oameni şi nu trebuie uitat că, până la acest moment, poluarea, la nivel global, făcea între 5 şi 9 milioane de victime.
  • S-a declanşat un veritabil război împotriva germenilor şi agenţilor patogeni – fapt care este parte a “curăţeniei generale” şi care ar trebui să se transforme în “obişnuinţă”, ca şi grija pentru igiena personală. Ar fi o modalitate de prevenire a unor viitoare pandemii sau a altor pericole de acest fel.
  • Ierarhiile sociale – se văd deja într-o altă lumină, ca şi valorile care pot salva şi conserva coeziunea şi sănătatea fizică şi morală a unei societăţi, în funcţie de gradul de implicare, de felul în care unora sau altora (mai ales la nivelul decidenţilor, al companiilor, bancherilor etc.) le pasă de binele celorlalţi.

    Lucrul la distanta
    Lucrul la distanta
  • Educaţia online – perioada de izolare la domiciliu, de distanţare socială, impusă de pandemia de COVID-19, poate fi “motorul” care să propulseze sistemul de învăţământ la cerinţele secolului al XXI-lea, cuceririle tehnologice putând dobândi o valoare pusă cu adevărat în slujba tinerilor, a educaţiei, în general, o oportunitate de a gândi creativ despre predare, învăţare, evaluare. Criza prin care trece omenirea acum a pus şcolile, universităţile, elevii, studenţii, profesorii de pretutindeni, la noi mai ales, în situaţia de a improviza, de a găsi soluţii ad-hoc, în condiţiile în care, până la acest moment, apelul la “Şcoala virtuală” a fost sporadic, improvizat, de “faţadă”, doar o sintagmă într-o retorică politică lipsită de substanţă şi fapte.
  • Lucrul de acasă – o posibilitate care, în multe cazuri, abia acum a fost înţeleasă în mod corect. A devenit mult mai clar că munca la distanţă poate fi extrem de eficientă, poate salva funcţionarea mecanismelor sociale, economice, financiare, vitale pentru societate şi pentru fiecare om în parte, atât de necesare pentru ca viaţa să meargă mai departe.
  • Interesul public pentru ştiinţă a crescut – este un efect pozitiv al pandemiei de COVID-19. Oamenii încep să înţeleagă tot mai mult că ştiinţa este cea care face acum diferenţa dintre viaţă şi moarte. Ca urmare, probabil că, între lucrurile care vor avea o pondere mai mare în viitorul fiecăruia, se va afla şi respectul faţă de educaţie, de formarea profesională, de cultură în general, iar autorităţile vor înţelege, poate, necesitatea de a investi în educaţie, în sistemul sanitar, în toate acele domenii fără de care viaţa nu se poate ridica lanivelul mileniului al III-lea.

    Pandemia de COVID-19
    Pandemia de COVID-19
  • Oamenii învaţă să caute informaţie, să fie mai prudenţi în privinţa fake news-urilor, să discearnă între ştirile adevărate şi cele false, acum când, într-o parte a mass-mediei, a crescut tentaţia de a se oferi publicului tot felul de ştiri, care mai de care mai “senzaţionale” şi contradictorii despre criza COVID-19 sau despre orice altceva.
  • O ironie deconcertantă – în săptămânile/lunile de pandemie pe care le parcurgem, autorităţile cer oamenilor să aibă grijă de sănătate, de igienă, de echilibrul psihic, de toate măsurile de precauţie pentru a-şi proteja sănătatea, ceea ce este foarte bine; ne-am putea însă întreba de ce aceste “îndemnuri” şi “preocupări” par a fi doar un “simptom” de pandemie, şi nu o grijă permanentă, firească şi pentru epoca ex-pandemie; chiar şi numai conştientizarea unei astfel de realităţi se poate constitui intr-un efect pozitiv al crizei prin care trecem, pentru a privi lucrurile în adevărata lor lumină.
  • Cheltuieli personale diminuate – fără restaurante, baruri, concerte, cluburi, mall-uri, concedii etc., cheltuielile personale/familiale s-au diminuat în această perioadă, fiind un semnal indirect despre risipa de dinainte.
  • Reducerea numărului de accidente rutiere – înainte de pandemia de COVID-19, în tumultul nestăvilit şi adeseori iresponsabil al vieţii, la nivel global se înregistrau peste 3400 de decese, zilnic, sau două decese pe minut, din cauza accidentelor rutiere. La momentul actual, sunt nenumărate zone în care numărul unor accidente de acest fel a scăzut cu 100%.

    Empatie
    Empatie
  • Au încetat conflictele armate – pandemia de coronavirus a pus capăt războiului dintre Yemen şi Libia şi ostilităţilor dintre Ucraina şi rebelii din regiunile Luhansk şi Donetsk.
  • Bibliotecile, muzeele, concertele virtuale au devenit locuri de “poveste”, excepţionale oportunităţi de recalibrare a intereselor personale, pentru adulţi şi copii, pentru o lume care va conştientiza, la o scară mai largă, probabil, că, fără cultură, nu se poate dăinui în istorie, decât pentru un timp limitat şi nesemnificativ.
  • Reconsiderarea produselor autohtone – este un alt efect pozitiv al situaţiei de criză provocată de pandemia de COVID-19, care ar putea fi baza pentru relansarea, pe fundamente mai sănătoase, mai sigure şi mai avantajoase, a economiei, pentru fiecare ţară, mai ales pentru cele mai puţin dezvoltate.
  • Agricultura locală a reintrat în atenţia autorităţilor şi este posibil să creeze condiţiile favorabile pentru producerea unor alimente mai sănătoase şi mai ieftine, adică ceea ce nu s-a reuşit în ani de zile prin “programe” şi “proiecte”, multe rămase doar în stadiul unei retorici sterile. Agricultorii, la rândul lor, încep să reevalueze beneficiile comerţului online cu produse agricole.

    Creativitate
    Creativitate
  • Diminuarea risipei şi a deşeurilor alimentare – oamenii învaţă să fie mai cumpătaţi, spre binele lor şi al planetei. În vremea anterioară pandemiei de COVID-19, se estimase că, numai în Europa, deşeurile alimentare ar fi putut ajunge la circa 130 milioane de tone in 2020. “Starea de urgenţă” i-a făcut pe oameni, într-un timp foarte scurt, să devină mai cumpătaţi, să-şi limiteze consumul la ceea ce este necesar.
  • Există şi o linişte binefăcătoare în această perioadă, linişte care a substituit agitaţia, zgomotul (uneori inutile) de dinainte şi care influenţează manifestările şi comportamentul nostru, în sensul că, dincolo de îngrijorare (care nu trebuie să devină panică), suntem mai calmi, mai atenţi la cei din jur (pentru care, de multe ori, nu aveam timp), la lucrurile simple, creându-se, poate, condiţiile pentru o “resetare” socio-morală şi spirituală.

    O noua viata post-pandemie
    O noua viata post-pandemie

Au trecut mai mult de patru luni de când primele cazuri de infectare cu SARS CoV-2 au apărut în Wuhan, China, două luni de când a apărut primul caz la noi, în România, şi o lună şi jumătate de când suntem în “stare de urgenţă”. Nu sunt încă 66 de zile pentru noi, ca să verificăm în ce măsură unele noi comportamente s-au transformat în obişnuinţă, aşa cum spun psihologii, dar ne putem gândi la ce tinde să se schimbe în bine, în vieţile noastre, şi să evaluăm aceste oportunităţi.

Cu siguranţă, şi la nivel global, chipul lumii şi al oamenilor va fi altfel, vor fi de înfruntat şi alte “crize”, de sănătate, economice, financiare, sociale. Suntem prinşi între un trecut în care au funcţionat alte reguli şi un viitor incert. Depinde de fiecare cum va ieşi din nou “în lume”, cu ce planuri, cu ce atitudine, cu ce noi comportamente, cu ce fel de a gândi despre viaţă.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.