Familia Furnariidae cuprinde 221 de specii de pasari-olar numite astfel pentru ca isi fac cuiburile din lut iar forma acestora se aseamana cu niste cuptoare boltite sau cosuri de fum, ce au doar o mica deschidere laterala prin care pasarea poate sa intre inauntru sau sa iasa afara. Acestea sunt construite pe crengile copacilor ori in gropi sapate de alte animale si parasite, sau pe care le ralizeaza chiar ele, dar si in scorburile copacilor, in vizuini si cuiburi lasate de ciocanitori si alte pasari. Cuiburile au peretii din lut si noroi si sunt captusite cu diferite materii vegetale uscate.
Caracteristicile păsărilor-olar
Pasarile din aceasta familie au dimensiuni mici, cea mai mare specie poate avea lungimea corpului de 25-26 cm. Ele traiesc in diferite habitate din America Centrala si de Sud, in paduri cu vegetatie luxurianta sau in locuri deschise, pe campii sau pajisti cu arbusti in apropierea cursurilor de ape.
Majoritatea au penajul in nuante sterse, foarte rar este viu colorat. De regula se prezinta in nuante maronii-roscate pe partea de sus a corpului si mai luminoase pe partea de jos. Penajul din zona gatului (pe partea inferiora a acestuia) este de obicei alb.
Unele specii au coada scurta iar altele mai lunga, iar aripile sunt rotunjite. Intre mascul si femela nu exista un dimorfism sexual pronuntat, ei difera foarte putin, de obicei prin marimea corpului si nu prin coloritul penajului.
Cinclodes antarcticus
Pasarile-oral sunt insectivore, doar cateva specii fac exceptie (ele hranindu-se cu plante si seminte). Exista si specii de pasari-olar (genul Cinclodes) care s-au adaptat la un mod de viata pe coasta marii, unde se hranesc cu mici nevertebrate acvatice si crustacee. De exemplu o astfel de specie este Cinclodes antarcticus care se aseamana cu o vrabie, doar ca este mai mare are lungimea de 18-23 cm si coloritul maro-inchis spre negru.
Interesant este ca isi cauta micile nevertebrate acvatice printre algele marine aflate in stare de putrefactie sau prin smocurile de iarba de pe tarm, dar consuma si returile alimentare (regurgitate de foci si pasari marine) din pestele mancat de acestea.
Cinclodes Patagonicus
De asemenea specia Cinclodes Patagonicus care apare in nord-vestul Americii de Sud prefera zonele din apropierea raurilor si altor cursuri de apa dulce sau sarata pentru a se hrani cu mici animale acvatice. Are obiceiul sa-si faca si cuibul in apropierea apei, intr-o nisa de roca dar construit in acelasi mod carcateristic pasarilor-olar.
Cu mult timp inainte de perioada de reproducere pasarile-olar isi pregatesc cuibul in care femela isi va cloci ouale si isi va adaposti puii de pradatori, de vant, soarele fierbinte si ploi. Intotdeauna cuibul necesita o munca asidua si de durata pana la finalizarea sa. Cam la toate speciile ouale sunt albe si ponta depusa de femela este alcatuita dintr-un numar de 3-5 oua. Exista si cazuri exceptionale cand femela depune si pana la 8-9 oua. Masculul si femela muncesc impreuna la construirea cuibului si tot impreuna clocesc si ouale (schimbandu-se intre ei din cand in cand).
Furnarius Rufus
Specia Furnarius Rufus este considerata pasarea nationala a Argentinei. Are lungimea corpului de 18-20 cm si isi face cuibul din lut si noroi, in forma de cuptor, pe varful stalpilor de telegraf, pe grinzi inalte, pe acoperisuri, pe crucile de pe biserici sau stalpi de garduri. Inaltimea cuibului este de pana la 15 cm iar latimea de 5 cm. Forma cuibului este foarte interesanta, ca de para, cu baza curbata si lata, iar capatul ingust si orificiul de intrare mic (atat cat sa intre pasarea).
Peretii cuibului sunt realizati din lut, noroi si materii vegetale si au grosimea de pana la 2-4 cm. In interior pasarea captuseste cuibul cu fire uscate de iarba, puf si pene iar in perioada clocitului depune 2-4 oua albe pe care le cloceste timp de 15-20 de zile, apoi dupa eclozarea lor isi adaposteste puii de vremea rea si dusmani. Are penajul predominant maroniu-roscat pe partea dorsala si mai deschis pe cea ventrala. Gatul este alb iar aripile au nuante mai inchise spre gri.
Ochii sunt mici si maronii, iar ciocul gri-maro-inchis, scurt si drept. Picioarele sunt mici si subtiri, de culoare inchisa. Aceasta pasare isi petrece timpul atat in copaci cat si pe sol. Este o pasare vesela, cantatoare si vioaie, iar hrana sa consta din seminte si mai ales insecte (pe care le prinde chiar si din zbor).
Datorita faptului ca are aripile destul de scurte si rotunjite, zborul sau nu este spectaculos, zboara pe distante scurte si o perioada mica de timp. Cantecul acestei specii de pasari poate fi puternic (mai ales al masculului) sau moderat (ca al femelei).
Philydor Rufus
Culegatorul de frunze cu fruntea galbuie este numele unei specii de pasari-olar din regiunile impadurite montane (la altitudini de pana la 1700 m) si care apare din Costa Rica pana in Argentina si are denumirea stiintifica de Philydor Rufus. Aceasta pasare isi are numele de la obiceiul de a colecta o mare varietate de frunze, ramurele si tulpini de plante din padurile tropicale, fiind cu greu observata in frunzisul coronamentului des al copacilor, stand agatata cu ghearele picioarelor si tinand capul in jos. Hrana sa consta din artropode si mici insecte pe care le cauta atat in copaci cat si pe sol.
Interesant este strigatul acestei pasari care se aseamana cu un oracait de broasca. Are lungimea corpului de 18-19 cm, iar penajul este in nuante de culori maronii, crem, brun-roscate si cafenii.
Aripile sunt roscate, iar partea inferioara a gatului este crem-galbui. Coada este foarte lunga, o ajuta in mentinerea echilibrului (mai ales cand face acrobatii pe crengile copacilor) iar la cap prezinta o dunga distinctiva neagra care porneste chiar de la coada ochiului. Picioarele sunt scurte si gri, ciocul drept, ascutit si intunecat, iar ochii mari, rotunzi, cu irisul de culoare neagra.
Importanța păsărilor-olar în ecosistem
Păsările-olar joacă un rol vital în ecosistemele lor prin controlul populației de insecte și contribuția la biodiversitate. Fiind insectivore, ele ajută la reducerea dăunătorilor agricoli, iar cuiburile lor solide pot fi folosite de alte specii odată ce sunt abandonate. Această interacțiune cu alte animale și plante le transformă în veritabile elemente-cheie ale habitatelor în care trăiesc.
Video – Pasari-olar (Furnarius Rufus):
