Desi este confundat cu un dinozaur, pelicozaurul Dimetrodon a trait cu mult inainte de aparitia dinozaurilor, in Permian, in urma cu 280 de milioane de ani si este considerat stramosul terapsidelor, aceasta din urma fiind grupa de animale din care au evoluat mamiferele. A fost unul dintre cele mai mari animale terestre si un pradator foarte bun, cantarea 400 de kilograme, iar corpul sau masura 3 metri in lungime. Fosilele acestuia au fost descoperite in Oklahoma, Texas, in anul 1878, de catre paleontologul Edward Drinker Cope.
Una dintre cele mai importante caracteristici, care se evidentiaza la pelicozaurul Dimetrodon consta in creasta semicirculara, pozitionata deasupra prelungirilor vertebrelor de pe spate. Prelungirile vertebrelor erau unite printr-o piele solida, care forma o vela, caracterizata printr-un pliu tegumentar bine vascularizat.
In opinia oamenilor de stiinta, aceasta vela putea sa indeplineasca multe roluri, astfel, ii putea folosi pentru a se camufla printre plantele existente in acea vreme, in timp ce isi astepta prada, sau servea ca organ pentru atragerea unui partener, atunci cand se apropia perioada de imperechere.
Cu toate acestea, dupa analizarea fosilelor pelicozaurului Dimetrodon nu rezulta ca ar fi fost mai mare creasta dorsala a masculilor, fata de cea a femelelor. Cert este ca aceasta il facea pe acest pelicozaur sa arate mult mai impunator din punct de vedere fizic, in fata pradatorilor din acea vreme.
Un alt rol atribuit acesteia se refera la faptul ca aceasta detinea functia de a regla temperatura corpului. Daca animalul dorea sa isi racoreasca temperatura corpului, era suficient sa directioneze partea ingusta catre soare. In schimb, daca vroia sa isi creasca temperatura, isi indrepta partea lata a crestei in soare.
Rolul de organ care ii regla temperatura corpului pelicozaurului Dimetrodon este rolul pe care oamenii de stiinta il considera cel mai important. De asemenea, acest excelent pradator se putea bucura si de posiiblitatea de a-si tine inamicii la distanta, mai ales ca acesta avea o marime considerabila. Desi credea faptul ca cu ajutorul crestei dorsale se putea misca mult mai repede in apa, oamenii de stiinta au constat ca aceasta nu indeplinea acest rol.
Avand posibilitatea sa isi regleze in acest mod caldura copului, pelicozaurul Dimetrodon se putea bucura din plin de caldura soarelui si putea sa locuiasca chiar si in zonele mai reci. Totodata, era un animal mult mai activ, fata de alte creaturi care au trait in aceeasi perioada.
Membrele sale demonstreaza acest lucru, deoarece erau robuste si pozitionate sub corp, permitandu-i sa se deplaseze cu mare rapiditate. De asemenea, acest animal este considerat primul care era capabil sa doboare animale mai mari decat el.
Capul pelicozaurului Dimetrodon masura 50 de centimetri si era unul dintre primele animale care aveau o dentitie diferentiata, carateristica neobisnuita reptilelor. Astfel, atat in partea anterioara, cat si posterioara a maxilarelor, se aflau dinti de mici dimensiuni, iar in spatele dintilor mici din partea anterioara se aflau dinti mai mari si puternici ascutiti, fiind combinatia ideala pentru a prinde si a sfasia prada.
Bazandu-se in primul rand pe miros si vaz pentru a vana, pelicozaurul Dimetrodon era inamicul pestilor, amfibienilor si al reptilelor care au trait in aceeasi perioada, fiind un veritabil carnivor, care a fost si stramosul terapsidelor, din care au evoluat mamiferele.
