Pestele Picasso isi are numele dupa cel al celebrului artist Pablo Picasso datorita coloritului extraordinar al corpului sau, in nuante foarte frumoase si luminoase. Inoata in apele Oceanului Indian si Pacific, in largul coastei Africii de Sud, in Marea Rosie, in largul tarmului Japoniei si a insulelor Tuamotu si Hawaii.
Această specie fascinantă, care își face casă printre recifele de corali din Oceanul Indian și Pacific, atrage atenția prin nuanțele sale vibrante și comportamentul unic.
Caracteristici fizice și comportamentale unice
Are corpul alungit si puternic aplatizat pe partile laterale, ajunge la lungimea de cel mult 1 m la varsta adulta. Capul are forma triunghiulara daca este privit din profil, iar spatele este oval. Maxilarele sunt puternice si inzestrate cu dinti ascutiti, iar ochii sunt mari si expresivi, pozitionati in partea de sus si pe partile laterale ale capului.
Corpul este impresionant si acoperit de numerosi solzi mari, are un colorit luminos, in nuante de verde-oliv pe spate, iar pe partea ventrala este alb. In jurul gurii apar dungi galbene, in zona ochilor sunt dungi albastre, la pendunculul codal apar trei dungi negre, anusul este portocaliu, iar in anumite zone sunt pete galbene, albastre, argintii si roscate.
Inotatoarele codala, dorsala si anala sunt de culoare deschisa, gri-albicioasa si alcatuite din radii spinoase destul de mici.
Pestele Picasso sta ascuns printre recifele de corali, are un spin ascutit pe inotatoarea dorsala cu ajutorul caruia se apara de pradatori si pe care il foloseste si impotriva scafandrilor care il deranjeaza din locul in care se afla, incercand sa il scoata afara. In perioada de reproducere femela isi apara icrele de pestii pradatori cu acest spin ascutit dorsal.
Dieta și obiceiurile alimentare ale peștelui Picasso
Hrana sa consta din scoici, bucatele mici de corali, viermi, crabi, moluste, detritus, arici de mare, zooplancton si alge.
Poate fi crescut si in acvarii mari, fiind un peste foarte apreciat de acvaristi, insa datorita faptului ca este agresiv nu trebuie sa fie tinut impreuna cu alti pesti mai putin agresivi. Foarte bine convietuieste cu bibanul de mare si pestele-inger.
Rolul peștelui Picasso în ecosistemul marin
In mediul sau natural pestele Picasso traieste solitar dar si in grupuri mici de cateva exemplare, isi alege o zona la adancime mica de cel mult 5 m si o apara manifestandu-si caracterul agresiv si teritorial fata de alte specii de pesti care inoata in apropiere.
Pestele Picasso face parte din ordinul Tetraodontiformes, familia Balistidae, are denumirea stiintifica de Rhinecanthus aculeatus si nu este o specie in pericol de disparitie.
Adaptări și strategii de apărare
Peștele Picasso este cunoscut pentru abilitatea sa de a se proteja de prădători. Spinul ascuțit de pe înotătoarea dorsală, utilizat pentru apărare, poate fi ridicat atunci când peștele simte pericol. În plus, comportamentul său teritorial și agresiv îl ajută să își apere zona de alți pești și prădători.
Importanța ecologică și conservarea speciei
Peștele Picasso joacă un rol esențial în menținerea sănătății recifelor de corali, consumând organisme care pot afecta echilibrul ecologic. Deși nu este o specie în pericol de dispariție, conservarea habitatului său este crucială pentru a asigura supraviețuirea populațiilor. Poluarea și distrugerea recifelor reprezintă o amenințare constantă.
Video – Pestele Picasso (Rhinecanthus aculeatus):
este un peste foarte frumos si foarte viu colorat plin de viata si se hraneste doar cu fitoplancton