Rechinul-ciocan se aseamana foarte mult ca aspect general cu rechinul albastru (Prionace glauca) doar ca are o particularitate foarte interesanta – botul este inzestrat cu doua protuberante deosebite pe partile sale laterale care par sa fie in forma de ciocan – de la care ii vine si numele de rechinul-ciocan. In capatul acestor flapsuri inguste sunt pozitionati ochii mici care au irisul de culoare inchisa si membrana nictitanta.

Rechinul-ciocan traieste in apele temperate, tropicale si subtropicale, inotand mai ales la suprafata, tinand marginea inotatoarei dorsale la vedere deasupra apei. Apare mai ales in nord-estul Oceanului Atlantic, pe coastele Portugaliei, din Senegal, Tara Galilor, Canalul Manecii si Scotia. Este un inotator puternic si rezistent, agil, coboara la adancimi de maxim 400 m. Are lungimea corpului de 4 m si greutatea de peste 200 kg.

Maxilarele sunt inzestrate cu dinti puternici, largi, triunghiulari, cu marginea oblica. Pe maxilarul inferior are 24-29 de dinti, iar pe cel superior 30-31 de dinti. Corpul sau pe partea dorsala are o nuanta de culoare gri-maronie, gri-inchisa ca plumbul sau maronie-oliv, iar pe partea ventrala este gri-albicioasa.

Rechinul-ciocan
Rechinul-ciocan

Pedunculul codal este la fel ca la rechinul albastru, are lobul superior foarte lung si are o fanta in partea de sus a acestuia. Are doua inotatoare dorsale, prima mai mare de forma triunghiulara si pozitionata in dreptul aripioarelor pectorale, iar cea mai mica este in dreptul inotatoarei anale si are marginea din spate alungita. In fata si in apropierea aripioarelor pectorale se afla cate 5 fante branhiale pozitionate simetric intre ele.

Citește și:  Carabide, o specie de cărăbuși răspândită în întraga lume

Rechinul-ciocan ajunge la maturitatea sexuala cand are lungimea corpului de 2,1-2,4 m. Reproducerea la aceasta specie este vivipara, femela poate avea un numar de 10-40 de pui. Rechinul-ciocan este o specie migratoare, vara se deplaseaza spre apele mai reci ale marilor nordice. Comparativ cu alte specii de rechini care inoata singuri, acestia migreaza in bancuri cu scopul de a se apara de atacul altor rechini sau al altor pradatori. La randul sau este un pradator de pisici de mare, diferite specii de rechini, pesti ososi, sepii si crustacee.

Rechinul-ciocan face parte din ordinul Carcharhiniformes, familia Sphyrnidae, are denumirea stiintifica de Sphyrna zygaena. Riscul de disparitie al acestei specii este redus. Acest rechin este considerat periculos, are un temperament imprevizibil si agresiv, poate ataca si omul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.