Pogonias cromis care traieste la coastele atlantice ale Americii de Nord se remarca prin sunetele specifice ce se aud din departare si care impresioneaza la fel ca sunetele croncanitoare ale altei specii care apare in Marea Neagra si Marea Mediterana numita popular Corbul-de-mare sau stiintific Corvina umbra sau Covina nigra.
Cu o lungime de până la 3 metri și o greutate care poate depăși 50 kg, Pogonias cromis este un adevărat gigant al apelor.
Ce sunt sunetele produse de Pogonias cromis și cum le generează?
Capacitatea acestor specii de a produce sunete se datoreaza vezicii umplute cu aer, ceea ce face sa fie numiti si pesti-tambur sau fluture-tambur (cei care au dimensiuni mai mici).
Caracteristicile fizice și dieta peștelui-tambur
Pestele Pogonias cromis face parte din familia Sciaenidae si reprezinta cea mai mare specie a acesteia. Are lungimea corpului de 1,7 m si greutatea de 51 kg, dar in cazuri exceptionale poate ajunge si la lungimea de 3 m. Femela este intotdeauna mai mare decat masculul si cantareste mai mult.
Are corpul compact, iar numarul de mustati sub maxilarul inferior la acest peste este foarte mare, de 20. Cu ajutorul lor isi localizeaza prada, iar cu dintii puternici zdrobeste cochiliile de stridii si le mananca carnea, sau carapacele de crabi si creveti ori prinde alte creaturi ascunse prin nisipul de pe fundul apei.
La Pogonias cromis nu se poate vorbi despre un colorit impresionant deoarece pestele este mai mult lipsit de culoare, pe partea ventrala este albicios, iar pe pareta dorsala este argintiu sau gri-deschis. Unele exemplare sunt gri-inchis si prezinta cateva dungi bronz-maronii transversale, pe partile laterale ale corpului.
Ciclul de reproducere și viața larvară a Pogonias cromis
In perioada de reproducere, din lunile februarie-martie, femela depune icrele in apele salmastre ale golfurilor si estuarelor. O femela poate depune 6-32 milioane de icre anual, depinde de dimensiunea sa corporala. Icrele au cel mult diametrul de 1 mm, iar larvele masoara intre 1,9-2,4 mm.
La inceput, larvele se hranesc cu lichidul din sacul vitelin si astfel ajung la 2,8 mm, apoi devin pelagice, sunt duse de curentii de maree in golfuri si estuare bogate in nutrienti, unde se dezvolta ca intr-o pepiniera naturala si se hranesc initial cu zooplancton.
Aceasta specie este apreciata ca peste comercial dar si in pescuitul sportiv, iar comparativ cu alte specii atlantice este preferata de pescari, pentru carnea sa alba si grasa, dar si pielea deosebita, ambele sunt foarte gustoase. Cel mai bine este sa fie pescuiti primavara, inainte de depunerea icrelor, pentru ca sunt mai grasi decat in perioada lunilor de vara.
Speranta de viata la acest peste este de 58 de ani pe coasta Atlanticului si mai mica in alte zone.
Pogonias cromis în cultură și mitologie
De-a lungul timpului, sunetele produse de Pogonias cromis au inspirat povești și mituri printre comunitățile de pescari de pe coasta Atlanticului. Uneori, aceste sunete erau confundate cu zgomote provenite de la creaturi marine misterioase sau cu „chemări” ale adâncurilor.
În plus, în tradiția locală a unor comunități, carnea acestui pește era considerată un simbol al prosperității, iar pielea sa, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative, era văzută ca un semn al statutului social.
Impactul schimbărilor climatice asupra habitatului Pogonias cromis
Schimbările climatice și activitățile umane au un impact semnificativ asupra populațiilor de Pogonias cromis. Creșterea temperaturilor oceanice și poluarea afectează zonele de reproducere, în special estuarele și golfurile bogate în nutrienți. Studii recente arată o scădere a populațiilor în anumite regiuni, ceea ce a dus la includerea acestei specii în programe de conservare locale.
