Prejudecăţile cognitive care ne guvernează existenţa cotidiană – cum le gestionăm?

Prejudecățile cognitive sunt erori sistematice de gândire, idei preconcepute, greşite, despre lucruri, oameni, împrejurări, care ne influențează deciziile și percepțiile fără să fim conștienți de acestea. Sunt bornele între care se defineşte libertatea de gândire a fiecăruia dintre noi. Percepem și interpretăm lumea, lucrurile și le comparăm prin prisma educației, experiențelor, valorilor și dorințelor noastre, dar și sub influența realității în care trăim, care poate introduce în subconștient stereotipuri, distorsiuni și prejudecăți limitative, afectându-ne personalitatea și capacitatea de a gândi rațional.

Peste 200 de prejudecăţi cognitive, spun psihologii, ne guvernează existenţa cotidiană şi oricât de mult ne-am propune să fim imparțiali, corecţi, în ceea ce privește modul în care gestionăm situațiile care apar zilnic, le procesăm printr-o serie complexă de părtiniri interne, ca şi cum ne-am afla între nişte oglinzi care deformează realitatea, înainte de a decide cum să reacționăm. Chiar și cei mai “raţionali” dintre noi nu pot scăpa de întregul spectru al prejudecăților.

Unele prejudecăţi pot fi adaptative şi pot conduce la acţiuni mai eficiente într-un anumit context, dar cele mai multe sunt negative. Prejudecăţile cognitive adaptative au apărut ca mecanisme evolutive, pentru a ajuta omul să reacţioneze rapid și eficient la situații complexe sau periculoase, pentru supravieţuire (ca în vremurile ancestrale), însă în lumea modernă, unde amenințările specifice epocii primitive nu mai există, ele pot deveni, de asemenea, dezavantajoase.

Prejudecăţile cognitive – între ignoranţă şi conservatorism

Orice prejudecată are două aspecte – primul se referă la capacitatea acesteia de a trece prin diferite epoci fără schimbări majore, iar al doilea evidențiază natura sa simplistă și generalizatoare. Printre cele mai comune prejudecăți, de pildă, se numără cele legate de clasele sociale, rasism, antisemitism, transfobie (aversiunea față de transsexualitate), homofobie, sexism și altele.

Prejudecățile sunt dăunătoare atât la nivel individual, cât și colectiv. În cadrul unei societăți, acestea sunt adesea întreținute de nevoia de coeziune, iar de-a lungul timpului, acumularea de prejudecăți poate duce la respingerea schimbărilor și la stagnarea societății.

Pe de altă parte, fiecare persoană își dezvoltă propriul set de prejudecăți, dincolo de cele sociale, ceea ce poate genera conflicte și rezistență față de nou sau faţă de orice este diferit.

Prejudecăţile cognitive sunt responsabile şi de tentaţia adaptării comportamentului în funcţie de aşteptările celorlalţi, mai ales în societatea actuală, când, mai mult ca oricând, lumea din jur, familia, prietenii, şcoala, mass-media etc. impun o anumită mentalitate, anumite căi despre cum trebuie să facem un anumit lucru sau să luăm decizii.

Prejudecăţile cognitive frecvente

Când reprezentările noastre mentale despre evenimente, situaţii, persoane (determinate de experienţe subiective şi foarte rezistente la schimbare) nu sunt în acord cu realitatea, apar, aşadar, prejudecăţile cognitive, care, de cele mai multe ori, ne duc spre decizii greşite. Iată câteva dintre cele mai importante prejudecăți cognitive care ne afectează zilnic:

Efectul de confirmare

Efectul de confirmare sau biasul de confirmare este una dintre prejudecăţile cognitive care ne fac să căutăm și să interpretăm informațiile într-un mod care confirmă convingerile noastre existente, ignorând sau subestimând dovezile contrare.

• De exemplu, o persoană care crede că numărul 13 aduce ghinion va observa și reține toate evenimentele negative care se întâmplă într-o zi de 13 și va ignora evenimentele pozitive sau zilele când nu se întâmplă nimic deosebit.
• Cineva care susține o teorie a conspirației va căuta dovezi sau mărturii care confirmă teoria și va ignora toate contraargumentele sau studiile riguroase care infirmă acea conspirație.
• O persoană care crede în eficacitatea unui remediu naturist sau al unui supliment alimentar va căuta doar studii sau mărturii care arată beneficiile acestuia și va respinge dovezile științifice care indică faptul că remediul nu funcționează sau poate fi chiar dăunător.
• Un investitor care crede că o anumită acțiune este o investiție bună va căuta articole sau analize care susțin această idee și va ignora sau minimaliza informațiile care sugerează că acțiunea ar putea să scadă în valoare.
• Un susţinător al unui anumit partid va căuta știri sau articole care prezintă acel partid într-o lumină favorabilă și va ignora criticile sau opiniile negative. Dacă un politician din partidul respectiv este implicat într-un scandal, susținătorii vor pune accent pe scuzele sau justificările acestuia și vor ignora dovezile incriminatorii.

Efectul de confirmare ne face, aşadar. să fim extrem de subiectivi în privinţa informaţiilor care ajung la noi, ceea ce poate distorsiona percepția realității și limita capacitatea de a evalua informațiile în mod obiectiv, iar motivele pentru care apare un astfel de bias cognitiv sunt diverse – in cazul unor persoane contribuie (aparent) la consolidarea încrederii în sine, pentru alţii contribuie la diminuarea conflictelor mentale, implicit a stresului psihologic etc.

Prejudecăţile cognitive – Prejudecata retrospectivă („Știam eu că așa va fi”)

Prejudecata retrospectivă se referă la faptul că, după ce un eveniment s-a întâmplat, avem tendința să credem că l-am prevăzut corect, chiar dacă înainte de acel moment, lucrurile nu erau atât de clare. Aceasta ne face să supraestimăm capacitatea noastră de a prezice viitorul.

Prejudecata retrospectivă este însoţită întotdeauna de distorsiuni ale amintirilor despre ceea ce se știa sau se credea înainte de a avea loc un eveniment și este o sursă semnificativă de încredere exagerată în capacitatea cuiva de a prezice evenimente viitoare. Studiile au mai relevat că prejudecata retrospectivă este mai probabil să apară atunci când rezultatul unui eveniment este negativ, tendința generală a oamenilor fiind de a acorda mai multă atenție rezultatelor negative ale evenimentelor decât rezultatelor pozitive.

• Prejudecata retrospectivă apare frecvent, de exemplu, în cazul diagnosticelor medicale. După ce unui pacient i se pune un diagnostic, cei din jur (inclusiv medicii) pot fi auziţi spunând: „Era clar de la început că despre asta era vorba!”, chiar dacă simptomele inițiale ar fi putut indica mai multe posibile afecțiuni și diagnosticul corect nu era evident.
• După ce o afacere eșuează, angajații sau observatorii pot spune: „Era de așteptat să eșueze!”, ignorând complexitatea situației și problemele incerte care ar fi putut influența rezultatul.
• După o criză financiară, investitorii sau economiștii sunt auziţi adesea spunând: „Era clar că piața va cădea!”, chiar dacă nu au prevăzut situaţia și multe semnale ar fi putut sugera o evoluție diferită. În retrospectivă, semnele care duc la criză par mai evidente decât au fost la momentul respectiv.
• După ce un candidat câștigă în alegeri, oamenii tind să spună: „Era evident că el/ ea va câștiga!”, chiar dacă sondajele sau analizele anterioare sugerau că rezultatul era incert sau foarte disputat.

Prejudecăţile cognitive – Efectul de ancorare

Efectul de ancorare sau biasul punctului de plecare este una dintre prejudecăţile cognitive care conduce cel mai des spre decizii greşite, din pricina tendinţei de a ne baza prea mult pe prima informație primită (ancora) atunci când luăm o hotărâre.

O expresie pe care o putem auzi adesea, devenită aproape clişeu – “Prima impresie contează!” – confirmă frecvența acestui mecanism psihologic. Când facem o judecată de valoare, prima impresie, inconştient, va fi mult mai puternică decât orice alte informaţii.

• Dacă, de exemplu, o mașină este listată inițial la 10 000 de euro, chiar dacă prețul real ar trebui să fie în jur de 7 000 de euro, cumpărătorii vor tinde să negocieze pornind de la 10 000. Prețul inițial devine o „ancoră” care influențează discuția şi orice reducere poate părea o afacere bună.
• Într-un magazin, dacă un produs apare la 500 de lei, cu o reducere la 300 de lei, clienții percep prețul de 300 de lei ca pe o afacere bună. Prețul inițial, de 500 de lei, ancorează percepția consumatorilor, chiar dacă produsul poate avea o valoare reală de piață mai apropiată de 300 de lei.
• În timpul negocierii salariului la un interviu de angajare, dacă primul candidat cere un salariu de 5 000 de lei, angajatorul va folosi această sumă ca ancoră. Chiar dacă următorul candidat cere mai puțin sau mai mult, suma inițială va influența decizia finală privind oferta salarială.
• Când planifici o vacanță și te gândești să stai la un hotel care costă 1 000 de lei pe noapte, vei percepe orice hotel sub acest preț ca fiind relativ accesibil, chiar dacă poate un hotel de 800 de lei este în continuare scump, comparativ cu alte opțiuni mai economice.

Prejudecăţile cognitive – Efectul de turmă

Efectul de turmă este tendința oamenilor de a urma acțiunile, comportamentele sau deciziile unui grup, adesea fără să evalueze critic propriile alegeri. Această prejudecată apare din nesiguranţă, din dorința de a nu rămâne izolat, de a nu greși sau de a se conforma normelor sociale.

• Astăzi, de pildă, când lumea a devenit atât de interconectată, graţie tehnologiei, dacă o anumită opinie sau tendință devine virală pe rețelele sociale, mulți utilizatori tind să adopte aceeași poziție sau să distribuie același tip de conținut, chiar dacă nu și-au format o opinie clară despre subiect. Acest comportament este adesea alimentat de dorința de a fi în ton cu grupul și de a evita criticile sau marginalizarea.
• Se mai poate constata că mulți tineri aleg o facultate sau o carieră populară, nu neapărat din pasiune, ci pentru că majoritatea colegilor lor urmează acea cale. De exemplu, dacă un grup de prieteni optează pentru o carieră în IT, ceilalți ar putea să facă aceeași alegere, chiar dacă nu sunt convinși că aceasta este direcția potrivită pentru ei.
• În perioadele electorale sau în dezbateri politice, multe persoane își schimbă opinia în funcție de opinia majorităţii. De exemplu, într-o discuție în care cei mai mulţi susțin un anumit candidat, cei indeciși sau mai puțin informați tind să adopte aceeași opinie, chiar dacă nu au analizat detaliat platforma politică a acestuia.
• Când un film, o melodie, o carte devin extrem de populare, multe persoane simt nevoia să le “consume”, chiar dacă nu sunt interesate în mod special de genul respectiv. De exemplu, filmele blockbuster sau albumele muzicale virale atrag multă atenție din partea publicului larg, tocmai pentru că “toată lumea vorbește despre ele” etc.

Prejudecata de supraviețuire

Una dintre prejudecăţile cognitive frecvente este şi prejudecata de supraviețuire – o eroare cognitivă prin care ne concentrăm doar asupra exemplelor care au „supraviețuit” sau avut succes, ignorându-le pe cele care au eșuat. Acest lucru distorsionează percepția asupra realității, făcând ca succesul să pară mai frecvent decât este în realitate.

• Când auzi despre povești de succes ale unor antreprenori faimoși, cum ar fi Steve Jobs sau Elon Musk, ai putea trage concluzia că oricine poate reuși dacă muncește suficient de mult sau este creativ. Aceasta este o prejudecată de supraviețuire, deoarece ignoră mulțimea de antreprenori care au muncit din greu, dar au eșuat din diverse motive.
• Oamenii adesea privesc companii precum Facebook, Google sau Amazon ca exemple de start-up-uri care au devenit giganți globali și cred că orice start-up de tehnologie poate avea același succes. În realitate, mii de start-up-uri din domeniul tehnologic eșuează anual, însă acestea nu sunt la fel de vizibile ca marile companii care au avut succes.
• Cărțile sau articolele care promovează strategii de investiții bazate pe succesul investitorilor tind să sugereze că oricine poate reuși cu aceleași metode. În realitate, mulți investitori adoptă aceleași tehnici și totuși pierd bani, dar aceste cazuri nu sunt la fel de promovate.
• Mulți oameni cred că cei care au abandonat școala și au avut succes (cum ar fi Bill Gates sau Mark Zuckerberg) demonstrează că educația formală nu este esențială pentru succes. Totuși, există un număr mult mai mare de oameni care au renunțat la școală și nu au avut succes, dar aceste exemple sunt trecute cu vederea din cauza prejudecății de supraviețuire.

Prejudecăţile cognitive – Prejudecata de autoservire

Prejudecata de autoservire este tendința oamenilor de a atribui succesele personale unor calităţi proprii (abilități, efort, inteligență), în timp ce eșecurile sunt atribuite factorilor externi (ghinion, circumstanțe nefavorabile, acțiunile altor persoane). Este una dintre prejudecăţile cognitive care ajută la protejarea stimei de sine, dar poate împiedica autocritica și dezvoltarea personală, întrucât eșecurile nu sunt percepute ca oportunități de învățare.

• Dacă un tânăr obține o notă mare la un examen, va atribui succesul efortului său și abilităților sale academice („Am învățat foarte bine și sunt inteligent!”). În cazul unei note mici, același tânăr ar putea să dea vina pe dificultatea exagerată a examenului sau pe profesor (“Testul a fost nerelevant și profesorul nu a apreciat corect”).
• Un angajat care primește o promovare ar putea să creadă că este exclusiv datorită competențelor sale și efortului depus. În schimb, dacă nu primește promovarea, va atribui acest lucru politicilor companiei sau favoritismului („Șeful are favoriți, altfel aș fi fost promovat!”).
• Dacă un proiect pe care îl coordonează o persoană se încheie cu succes, aceasta își va atribui succesul abilităților sale de management. În cazul în care proiectul eșuează, va spune că eșecul s-a datorat echipei sale, lipsei resurselor sau circumstanțelor imprevizibile.
• Într-o dispută, dacă o persoană reușește să rezolve problema, va spune că a fost datorită maturității și abilităților sale de comunicare. Dacă discuţia eşuează, va da vina pe comportamentul celuilalt, spunând că nu a fost înțeles sau apreciat.
• Dacă o persoană obține un loc de muncă după un interviu, va crede că a fost datorită experienței și aptitudinilor sale. Dacă nu este angajată, va da vina pe interviul prost organizat, pe lipsa de transparență a angajatorilor sau pe favorizarea altor candidați.

Efectul Dunning-Kruger

Efectul Dunning-Kruger sau Efectul de supraîncredere /supraapreciere se referă la tendința oamenilor necalificați sau care au cunoștințe limitate într-un domeniu să-și supraestimeze abilitățile. În același timp, persoanele foarte competente tind să-și subestimeze cunoștințele. Este motivul principal pentru care ajung adesea, în funcţii de conducere, oameni incompetenţi.

Un angajat nou într-o companie poate crede că știe cum să conducă o afacere mai bine decât managerii cu experiență, fără a înțelege complexitatea deciziilor strategice și a responsabilităților la nivel managerial. Pe măsură ce avansează în carieră, în loc să-şi conştientizeze limitele şi să recunoască nivelul de competență al altora, o astfel de persoană va face orice ca să-şi păstreze avantajele obţinute prin diverse tertipuri.

Studiile au arătat ca cei mai “atinşi” de Efectul Dunning-Kruger sunt politicienii, prin chiar faptul că-si arogă dreptul să controleze tot, declarându-se competenţi în tot şi considerând oamenii de rând ca fiind incompetenţi.

În dezbaterile pe teme ştiinţifice, o persoană care a citit câteva articole de popularizare științifică ar putea să creadă că are suficiente cunoștințe pentru a pune la îndoială opiniile unor experți. În realitate, înțelegerea sa este foarte superficială, supraestimând ceea ce știe. La fel se întâmplă, practic, în aproape toate domeniile – în managementul afacerilor, în utilizarea tehnologiei, în elaborarea legislaţiei etc.

Nenumărate alte prejudecaţi cognitive ne afectează viaţa cotidiană – efectul de familiaritate (atenţia şi încrederea exagerată pentru lucrurile, ideile sau persoanele pe care le cunoaștem deja), prejudecata de disponibilitate (tendința de a evalua probabilitatea unui eveniment pe baza a cât de ușor ne vine în minte un exemplu), efectul de contrast (tendinţa de a alege un produs mediu ca preţ între unul foarte scump şi unul ieftin, chiar dacă, în realitate nu este cea mai bună alegere) etc.

Cum pot fi gestionate prejudecăţile cognitive?

Există atât de multe informații care pătrund în viața noastră de zi cu zi, încât această “supraîncărcare” are ca rezultat alegerea generalizărilor și a “părtinirilor”/ prejudecaţilor care ne ajută să facem față atacului de date. În plus, stocăm amintiri în funcție de modul în care le-am trăit şi acestea ne condiţionează în mare măsură comportamentul.

Gestionarea prejudecăților cognitive este esențială pentru a lua decizii mai raționale și pentru a avea o perspectivă mai echilibrată asupra realității. Deși este dificil să le eliminăm complet, există mai multe strategii care ne pot ajuta să le identificăm și să le reducem influența asupra comportamentului și gândirii noastre. Iată câteva metode în acest sens:

Conștientizarea prejudecăților

Primul pas în gestionarea prejudecăților cognitive este să le recunoaștem existența. Odată ce suntem conștienți de tendințele noastre de a distorsiona realitatea, putem începe să fim mai atenți și să ne punem la îndoială propriile presupuneri.

În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că multe prejudecăți cognitive sunt amplificate de emoții – frica, furia, dorința intensă de a fi aprobat etc. Meditaţia, auto-reflecția pot ajuta la gestionarea acestor emoții și la reducerea influenței lor asupra procesului decizional.

Căutarea activă a feedback-ului

Solicitarea de feedback de la oameni cu perspective diferite poate ajuta la corectarea prejudecăților. Persoanele din afara unui context sau cu experiență diferită pot oferi perspective obiective și constructive. Contactul cu o gamă variată de perspective și informații (discuţii cu persoane cu opinii opuse, explorarea unor idei noi etc.) poate diminua prejudecățile.

Gândirea critică

Antrenarea gândirii critice poate ajuta la evaluarea rațională a informațiilor și la punerea sub semnul întrebării a propriilor gânduri și concluzii. Aceasta presupune analizarea argumentelor din diferite unghiuri și evitarea luării deciziilor impulsive, aspect important dacă avem în vedere că “erorile” tind să apară mai frecvent atunci când luăm decizii rapid, sub presiune. Acordarea unui timp suplimentar pentru a analiza toate opțiunile poate reduce impactul prejudecăților.

Învățarea continuă

Dezvoltarea continuă a cunoștințelor și a competențelor poate reduce riscul Efectului Dunning-Kruger, din pricina căruia oamenii își supraestimează abilitățile. Pe măsură ce o persoană acumulează mai multe informații, poate înţelege cât de mult mai are de învățat. Acceptarea faptului că nimeni nu deține întreaga cunoaștere și că oricine poate greși este crucială pentru a combate prejudecățile cognitive.

Verificarea ipotezelor și a preconcepțiilor

Înainte de a trage concluzii, verifică dacă ipotezele pe care le ai sunt corecte. Punerea întrebărilor de felul „Ce dovezi susțin acest lucru?” sau „Pot fi și alte explicații?” sunt utile pentru a evita concluziile greșite.

Gestionarea prejudecăților cognitive este un proces continuu, iar aplicarea unor astfel de tehnici poate duce la o gândire mai clară și mai rațională, permițându-ne să facem alegeri mai bune și să ne îmbunătățim relațiile, viața personală şi profesională.