Psittacosaurus, un dinozaurul papagal din era Mezozoică

Psittacosaurusul (Psittacosaurus mongoliensis) este un animal preistoric erbivor care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul inferior. Numele sau vine de la ciocul sau curbat si puternic, care se aseamana cu al unui papagal din zilele noastre.

Ramasitele sale fosile au fost descoperite in anul 1923, in China si Mongolia, de catre paleontologul Henry Fairfield Osborn – presedintele Muzeului American de Istorie Naturala din New York. Din aceasta specie s-au gasit mai multe exemplare tinere fosilizate, dintre care unul era mai mic de 25 cm, considerat cel mai mic dinozaur care a fost descoperit pe suprafata Pamantului. Cat priveste exemplarele mari, acestea i-au ajutat pe paleontologi sa estimeze lungimea acestei specii de dinozauri ca fiind de aproximativ 2 m si greutatea de pana la 25 kg.

Craniul acestui dinozaur era scurt si compact, ciocul avea o forma dreptunghiulara si era prevazut cu o muchie cornoasa. Maxilarele sale nu foarte mari nu prezentau dinti in partea din fata, doar in spate erau prevazute cu masele puternice, folosite pentru macinarea plantelor.

Psittacosaurusul avea un mers biped, mai ales cand trebuia sa ajunga la crengile copacilor inalti, pe care le tragea spre el cu membrele din fata pentru a se hrani cu frunzele fragede ale acestora. Membrele anterioare aveau cate patru degete lungi, acoperite cu piele solzoasa si prevazute cu gheare ascutite, tari si putin incovoiate. Acest lucru ii permitea fara probleme sa apuce si sa retina in apropierea sa ramurile copacilor.

De asemenea, labele membrelor anterioare erau dotate cu pernite cornoase, ceea ce arata ca se putea deplasa si pe toate cele patru membre, mai ales cand manca plantele de la sol. Membrele posterioare erau mult mai mari si mai musculoase, cu degete ce aveau si ele gheare puternice, adaptate pentru a alerga si a tine intreaga greutate a corpului. In timpul mersului, coada groasa si lunga il ajuta in mentinerea echilibrului, iar in repaus ca un al treilea membru posterior de sprijin pe sol.

Traia in zone desertice si semidesertice, unde se hranea cu material vegetal mai rigid, sau cu samburii duri ai unor fructe, pe care ii maruntea cu ciocul sau puternic si incovoiat.

Unele fosile descoperite, foarte mici si bine osificate, aratau ca acesti dinozauri isi ingrijeau mult timp puii, acestia ramaneau mult timp in cuib pana la osificarea bine a oaselor. Altele insa  – anumite schelete de pui cu dinti tociti – aratau ca existau si pui care dupa eclozare erau nevoiti sa se descurce singuri, fara ajutorul parintilor.

Prin analiza histologica a unor exemplare de Psittacosaurus mongoliensis s-a estimat rata de crestere a acestor dinozauri. Astfel, puii la aproximativ 3 ani cantareau cam 1 kg, iar durata vietii era de 10-11 ani.

Psittacosaurusul face parte din ordinul Ornithieschia si familia Psittacosauridae. Aceasta familie cuprinde un numar de 12 specii si anume: P. mangoliensis, P. meileyingensis, P. sinensis, P. neimongoliensis, P. xinjiangensis, P. mazongshanensis, P. ordosensis, P lujiatunensis, P. gobiensis, P. major si P. sattayaraki (ale carui fosile au fost descoperite in Thailanda).