Rechinul gură mare (Megachasma pelagios), prădătorul planctonului din oceanele calde

Cel mai putin cunoscut rechin din lume este Megachasma pelagios sau rechinul gura mare. Aceasta specie mare are lungimea corpului de pana la 5,5 m si greutatea de aproximativ 790 kg. Pana in prezent au fost vazute putine exemplare, mai frecvent au aparut in marile calde sau cald-temperate, la adancimi nu foarte mari, mai ales in largul Californiei si Japoniei.

Cu un corp masiv, o gură de dimensiuni neobișnuite și un mod unic de hrănire, rechinul gură mare rămâne un simbol al misterelor adâncurilor.

Habitatul și distribuția speciei

Acest reprezentant al pradatorilor de plancton si zooplancton a fost observat prima data in anul 1976 in largul Insulei Oahu din Hawaii. Nu se cunosc prea multe aspecte privind viata acestui rechin, deocamdata modul sau de reproducere si de comportament ramane un mister, structura sa anatomica a fost putin studiata, se stie doar ca scheletul si structura generala a organelor interne se aseamana cu cea a rechinilor.

In anul 2004 a fost capturat cel mai mare exemplar de rechin gura mare, care masura 5,63 m. Desi pare greu de crezut unii cercetatori considera ca acesta specie poate ajunge si la dimensiunea exceptionala de 7 m si greutatea de 1,5 tone.

Comportamentul și modul de hrănire

Ca aspect general acest rechin impresioneaza prin capul de forma rotunjita si gura sa foarte mare pe care o deschide larg in dorinta de a filtra apa si a se hrani. De la acest aspect ii vine si numele de rechinul gura mare. Este o specie nocturna care inoata ziua in adancul marii, iar noaptea se ridica la suprafata si urmareste deplasarea planctonului ca toate speciile de pesti ce se hranesc cu plancton.

Caracteristicile fizice ale rechinului gură mare

Are cerul gurii argintiu si marginea maxilarului superior alba luminiscenta, ceea ce il ajuta probabil in prinderea prazii. El inoata de regula cu gura deschisa, filtreaza apa si retine hrana cu ajutorul dintilor mici si ascutiti de pe cele doua maxilare. Are partea dorsala de culoare inchisa in nuante negre-albastrui sau brun-maronii, iar partea ventrala albicioasa.

Dimensiunea sa mare il apara de pradatori, astfel singurul sau dusman este casalotul. Pentru om este inofensiv, nu sunt inregistrate cazuri de atac. In apa inoata destul lent, are viteaza de 2 km/ h, insa daca ajunge pe tarm nu se mai poate intoarce in apa oricat de mult s-ar zbate, moare sub propria greutate.

Inotatoarele dorsale sunt doua, prima mai mare si a doua mai mica, de forma trapezoidala, inotatoarele pectorale sunt mari si alungite, inotatoarele anale sunt mici, iar codala este formata din doi lobi, din care cel inferior foarte mic si lat, iar cel superior foarte lung.

De o parte si de alta capului, chiar in apropierea inotatoarelor pectorale se pot observa deschiderile branhiale in numar de cinci, la distanta egala intre ele, iar mai aproape de botul ascutit si incheiat abrupt se afla cei doi ochi mici, ceea ce arata o acuitate vizuala mai putin dezvoltata.

Rechinul gura mare face parte din ordinul Lamniformes, familia Magachasmidae si este o specie foarte rara.

Importanța rechinului gură mare în ecosistem

Rechinul gură mare joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemelor marine prin consumul de plancton și zooplancton. Fiind un prădător specializat, contribuie la controlul populației acestor organisme microscopice și, implicit, la sănătatea lanțului trofic din oceane.

Din păcate, raritatea acestei specii, combinată cu pescuitul accidental și pierderea habitatului, ridică întrebări importante despre protecția sa. Programele de conservare și cercetările ulterioare sunt cruciale pentru a înțelege mai bine acest „gigant” enigmatic al adâncurilor.