Reprogramarea minţii – pseudoştiinţă sau adevăr? Schimbare de perspectivă în cercetările actuale

Reprogramarea minţii este un concept care, multă vreme, a fost considerat ca fiind unul pseudoştiinţific sau la limita ştiinţei, confundat adesea cu “spălarea creierului” (o manipulare forţată şi neetică, prin care mintea umană ar putea fi controlată/ alterată, prin tehnici psihologice, împotriva voinţei unei persoane, schimbând convingerile, valorile şi atitudinile acesteia) sau chiar cu magia şi misticismul.

Pe de altă parte, unele cărţi de dezvoltare personală, ale unor autori obscuri, insuficient documentaţi, au supralicitat acest aspect al “reprogramării minţii” şi l-au compromis, “garantând” (fără rezultate) efecte rapide şi uimitoare, legate de succes, bogăţie, fericire etc.

Reprogramarea minţii, din perspectiva neuroştiinţelor. Ce spun studiile actuale?

Studiile ştiinţifice actuale acordă din ce în ce mai multă atenţie extraordinarei capacităţi de transformare, vindecare, de regenerare şi autoperfecţionare pe care o are creierul uman, care este garantul conştiinţei de sine, al faptului că “suntem” şi ale cărui potenţialităţi, aproape nelimitate (dar insuficient descifrate si exploatate), se pot manifesta, pentru a ne depăşi limitele, vulnerabilităţile, neputinţele, inerţiile.

Cercetările din anii 2000, din domeniul neurostiintelor, au făcut progrese remarcabile în inţelegerea mecanismelor creierelui, iar descoperirea neuroplasticităţii, referitoare la faptul că acest organ, creierul, se schimbă continuu, iar calitatea schimbării depinde de felul în care ne stimulăm posibilităţile emoţionale, creative, intelectuale, este una dintre cele mai spectaculoase şi are legătură şi cu “reprogramarea minţii”. De altfel, mulţi cercetători folosesc cele două concepte – “reprogramarea mentală” şi “neuroplasticitatea” – ca fiind echivalente.

“Reprogramarea minţii”, ca termen valid în neurostiinţe, în psihologia aplicată, în terapii cognitive, se referă la procesul (intenţionat) de schimbare a tiparelor de gândire, a credințelor și obiceiurilor mentale, cu scopul de a obține o viață mai echilibrată, eficientă și împlinită, de a îmbunătăţi starea de sănătate, de a creşte încrederea şi stima de sine, de a optimiza relaţiile, a reduce stresul şi anxietatea, a dobândi o perspectivă mai optimistă asupra vieţii şi a dezvolta o mai mare rezistenţă în faţa provocărilor. Altfel spus, este vorba de preluarea conştientă a controlului asupra convingerilor şi gândurilor care ne influenţează comportamentul şi viaţa, în general.

Neuroplasticitatea/ reprogramarea minţii – dovezi ştiinţifice recente

Norman Doidge, un reputat psihiatru şi psihanalist canadian, într-o carte intitulată “Creierul care se schimbă singur” (“The Brain That Changes Itself”), pentru a explica neuroplasticitatea, face o comparaţie extrem de relevantă – dacă ne-am imagina creierul, spune acesta, ca un mare oraş, neuronii ar fi casele, sinapsele (punctele de contact între doi neuroni, prin intermediul cărora se transmite influxul nervos, de la o celulă nervoasă la alta) ar fi “porţile de intrare”, iar prelungirile neuronilor (axonii), căi de comunicare între case.

În timp, casele vechi dispar, se degradează, neuronii, în mod similar, îmbătrânesc, sinapsele dispar si ele, ceea ce ar însemna că, odată cu vârsta, omul îşi pierde vitalitatea, uită mai mult, mai repede, devine mai apatic, are dificultăţi de concentrare etc. – o pierdere neuronală, considerată ireversibilă, în medicina tradiţională.

Ceea ce indică neuroplasticitatea este că neuronii care mor sunt înlocuiţi de alţii, care dezvoltă conexiuni cu neuronii funcţionali, deci “căi” de comunicare noi, proces care este stimulat, în mare măsură, spun cercetătorii, de voinţa, gândirea şi dorinţa persoanei de a progresa, de a crea şi desfăşura activităţi diverse, de disponibilităţile sale afective.

Este o certitudine acum că fiecare experienţă mentală, emoţională, fizică remodelează reţeaua neuronală. De fiecare dată când parcurgem o experienţă nouă, creierul, cu ajutorul sinapselor, stabileşte un fel de “poteci” neuronale, care, prin repetare, devin tot mai puternice.

În plus, s-a constatat că moartea subită a neuronilor din pricina unei boli este, pentru neurogeneză (procesul de naştere a neuronilor) un adevărat detonator, demonstrând că, structural, organismul uman este făcut pentru a se recupera, a se regenera.

Reprogramarea minţii – alte exemple şi studii

Studii recente, publicate în reviste de prestigiu, arată că, de exemplu, în cazul depresiei majore (considerată a fi “boala secolului XXI”), al tulburărilor de anxietate (care presupun căi neuronale rigide, bazate pe frică), neuroplasticitatea poate reprograma comportamentul disfuncțional și poate conduce la remisie.

De asemenea, s-a demonstrat că, în recuperarea după un AVC, sinapsele reconsolidate în zone adiacente regiunilor afectate permit restabilirea unor funcții, precum vorbirea sau mobilitatea. Rezultate foarte bune s-au obţinut şi prin terapiile de “reprogramarea minţii” în cazurile autism şi ADHD, care manifestă tipare atipice ale conectivităţii cerebrale, si despre care s-a dovedit că pot fi remodelate (Norman Doidge, în cartea sa, “The Brain That Changes Itself”, prezintă astfel de cazuri reale de recuperare).

Reprogramarea minţii – beneficii în viaţa de zi cu zi

„Reprogramarea minţii”, atunci când este aplicată conștient și consecvent, are un impact profund în viața de zi cu zi. Această practică presupune schimbarea convingerilor, obiceiurilor și gândurilor automate, iar beneficiile pot fi observate atât pe plan personal (emoțional sau fizic), cât și profesional. Iată câteva dintre acestea:

Claritate și luarea unor decizii mai bune

Reprogramarea creierului, prin practici de conștientizare, sprijină o gândire rațională, nu reactivă, ajută la eliminarea impulsurilor sau automatismelor mentale. Ești mai “prezent” în fața alegerilor – fie că este vorba de o relație, un proiect, gestionarea timpului etc., schimbă în bine modul în care te raportezi la obiective, înlocuind autosabotajul cu planificare și concentrare.

Îmbunătățirea stării mentale și emoționale

Prin schimbarea dialogului interior negativ și a convingerilor limitative, reprogramarea minţii reduce stresul cronic și gândirea catastrofică. Tehnicile de reprogramare (de exemplu, meditație, CBT/terapie cognitiv comportamentală, concentrată pe felul în care gândurile şi comportamentelle influenţează sentimentele, auto-reflecție) oferă capacitatea de a observa emoțiile fără să reacționezi impulsiv. Înlocuirea convingerilor disfuncționale cu afirmații și dovezi pozitive conferă mai multă siguranţă de sine.

Performanță crescută și disciplină

Creierul învață prin repetare. Dacă reconfigurezi răspunsurile automate, creezi tipare mentale noi și sănătoase. Creşte, de asemenea, reziliența mentală – creierul învață cum să gestioneze mai bine dificultățile. Schimbi “de ce mi se întâmplă asta?” în “ce pot învăța de aici?”.

Relații mai armonioase

Când îți schimbi tiparele mentale, nu mai reacționezi defensiv sau agresiv. Înveți să asculți, să înțelegi și să exprimi fără să ataci. Reprogramarea poate ajuta la rescrierea traumelor sau a tiparelor de atașament nesănătos.

Sănătate fizică și echilibru

Schimbarea percepțiilor și răspunsurilor automate la stres poate reduce tensiunea arterială, inflamația și diverse alte tulburări. “Reprogramarea minţii” aduce şi o mai bună igienă a somnului, în sensul că ajută la oprirea “ruminării” mentale înainte de culcare.

Succes în carieră și creativitate

Când nu mai ești blocat de gânduri critice, devii mai liber să explorezi idei noi, nu te temi de eşec (îl privești ca pe o oportunitate de învățare) şi eşti mai dispus să iei iniţiativa.

Câteva tehnici pentru “reprogramarea mentală”

Aşadar, “reprogramarea minţii” arată marea capacitate de adaptare a creierului. Nu este vorba doar de un concept teoretic – e potențialul real, demonstrat ştiinţific, al acestuiorgan uimitor (creierul). Prin exercițiu mental, fizic, prin practici cognitive, se pot remodela credințele, obiceiurile, emoțiile și reacțiile. Pentru “reprogramarea minţii”, se pot utiliza câteva tehnici specifice, cu sublinierea că este nevoie de timp, răbdare şi consecvenţă, pentru înrădăcinarea noilor credinţe şi, implicit, pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Tehnici de reprogramare mentala

• Identificarea/ conştientizarea convingerilor limitative – este primul pas, necesar, care presupune un recurs la memorie (îndoieli de sine, experienţe, condiţionări sociale etc.) şi multă sinceritate, pentru a observa dacă mintea se “hrăneşte” cu gânduri negative, cu atitudini inadecvate.
• Înlocuirea gândurilor limitative/ negative cu alternative mai luminoase, constructive şi exersarea noilor tipare mentale (repetarea intenționată a frazelor motivaționale, pozitive, pentru a remodela subconștientul), astfel încât să devină automate în timp.
• Vizualizarea (10 -15 minute în fiecare zi) – imaginarea scenariilor dorite (acordând atenţie fiecărui detaliu) ca și cum s-ar fi întâmplat deja. Oamenii de ştiinţă subliniază cu insistenţă că inconştientul nostru nu face diferenţa între o experienţă reală şi una imaginată intens şi că “filmul” mental, pentru a avea impact, trebuie trăit emoţional.
• Mindfulness / meditație (cel puţin 10 minute zilnic) – pentru a deveni conștient de gândurile automate și a le redirecționa.
• Învățare continuă – o limbă străină, exersarea la instrument muzical, jocuri complexe, călătorii, lecturi etc.– toate “forțează” crearea de rețele neuronale noi.
• Reframing cognitiv – metoda CBT reformulează modul în care privești o situație sau un gând, schimbă perspectiva, reconfigurează căi neuronale asociate gândirii negative, astfel încât reacția emoțională și comportamentală să fie mai sănătoasă sau mai realistă. Nu înseamnă să ignori realitatea, ci să o privești dintr-un unghi mai constructiv și mai echilibrat.
• Terapie cognitiv-comportamentală (TCC) – Metodă psihologică riguroasă de schimbare a tiparelor de gândire disfuncționale, care se poate face sub îndrumarea unui specialist, atunci când o persoană nu are suficiente resurse interioare pentru a urma paşii necesari în “reprogramarea minţii”.

Cheia gestionării vieții…

Prin urmare, ştiinţa ne spune că suntem posesorii unei forţe extraordinare, care se află în mintea noastră şi pe care, de cele mai multe ori, din indiferenţă, neştiinţă, grabă, obişnuinţă, comoditate, o ignorăm, lăsându-ne în voia împrejurărilor sau a primului gând, care nu ne sunt întotdeauna favorabile. Până la urmă, nu este responsabil creierul nostru de ceea ce suntem, noi suntem responsabili de “potecile” pe care-l conducem.

Nimic fals sau iluzoriu în capacitatea de a ne “reprograma” mintea, doar o resursă extrem de valoroasă, care aşteaptă, în orice moment, să fie descoperită. Este o evidenţă faptul că viaţa fiecăruia dintre noi şi, mai ales, calitatea acestei vieţi sunt rezultatul direct al gândurilor şi convingerilor personale – “Ceea ce percepem ca fiind incontestabil solid și real nu ar putea fi nimic mai mult decât fum și oglinzi, proiecții ale propriului nostru psihic” (Sol Luckman); “Gestionarea minții este cheia gestionării vieții. Gândurile tale îți modelează realitatea” (Dr. Caroline Leaf).