Rezervaţia naturală Cama – Dinu – Păsărica este o zonă de ostroave pe Dunăre, situată la circa 15 kilometri de Portul Giurgiu. A fost declarată arie protejată, de interes în anul 2007, întinzându-se pe o suprafaţă de 2.400 de hectare. Din punct de vedere administrativ, aparţine de localităţile Slobozia, Vedea, Găujani, Malu şi Cetăţuia.
În anul 1970, în zona Dunării Inferioare apărea un singur ostrov, care acum este divizat de unul dintre braţele Dunării. În partea superioară a acestuia, se întâlneşte Insula Păsărica, deosebit de importantă din punct de vedere științific. Ea a atras atenţia specialiştilor prin faptul că multe populaţii de păsări aleg să cuibărească pe insulă.
Rezervaţia naturală Cama – Dinu – Păsărica reprezintă un model de luncă inundabilă, iar în cadrul ei pot fi întâlnite plantaţii ca cele de nuc American, hamei, viţă sălbatică, plop negru, glădiţă şi stejari seculari.
Specialiştii care au studiat rezervaţia au reuşit să identifice în jur de 314 specii de plante, 7 specii de ciuperci şi 17 specii de muşchi. Multe dintre ele au fost puse sub protecţia legii, pentru că sunt pe cale de dispariţie. Printre ele, se numără nufărul alb, mărul lupului, ghiocelul de baltă sau otrăţelul de baltă.
În ceea ce priveşte fauna din cadrul Rezervaţiei naturale Cama – Dinu – Păsărica, specialiştii au descoperit 1.349 de specii, unele dintre ele fiind menţionate pentru prima dată în inventarele de specii realizate până acum în România.
Printre păsările care pot fi întâlnite în zonă, se numără şi pescăruşul, ciocănitoarea, şoimul dunărean şi codobatura. Au fost inventariate şapte specii de lilieci, puse sub protejare, broasca ţestoasă de baltă, tritonul şi o specie de fluture foarte rară în întreaga Europă.
Rezervaţia naturală Cama – Dinu – Păsărica este o zonă valoroasă din punct de vedere silvic, hidromorfologic şi orinitologic. Aici vieţuiesc cea mai mare populaţie de cormorani mari, dar şi de stârci lopătari din judeţul Giurgiu.
Multe dintre speciile de păsări care poposesc aici în perioadele de migrare sunt incluse în Convenţia de la Berna, care a fost organizată în vederea conservării vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, printre altele.
Diversitatea biologică a rezervației include specii de plante adaptate vieții în zonele umede, precum și o faună caracteristică zonelor fluviatile. Vizitatorii și cercetătorii pot observa specii de păsări precum stârcul cenușiu, pelicanul comun sau egreta mare, precum și mamifere rare cum ar fi vidra.
Rezervația joacă un rol crucial în protecția ecosistemelor fluviale și în conservarea biodiversității locale. Eforturile de conservare se concentrează pe monitorizarea speciilor, restaurarea habitatelor naturale și educația publicului privind importanța protejării mediului înconjurător.
