Rezervaţia naturală Dosul Laurului este o arie protejată din România, inclusă în categoria a IV-a, fiind o rezervaţie de tip botanic. Se află în nordul satului Zimbru din judeţul Arad, sub administrarea comunei Gurahonţ.
Rezervaţia naturală se întinde pe Valea Lustiului şi are o suprafaţă de 32 de hectare. Este înconjurată de păduri de fag, ulm, gorun, carpen, paltin şi mesteacăn, pădurile întinzându-se pe aproximativ 82 de hectare. Singura cale de acces spre rezervaţie este un drum forestier.
Dosul Laurului a fost declarată rezervaţie naturală datorită faptului că o suprafaţă de aproape un hectar este ocupată de specia Ilex aquifolium, adică de laur. Această arie a fost, la rândul ei, declarată monument al naturii, având un regim de conservare totală. Rezervaţia este cu atât mai specială, cu cât aici este singura zonă din ţară unde vegetează această specie.
Această specie de laur ajunge la o înălţime de câţiva metri, iar locul în care se află reprezintă, conform specialiştilor, cel mai estic punct al ariei sale atlantice şi cel mai nordic punct al ariei sale mediteraneene. Rezervaţia naturală Dosul Laurului a fost menţionată pentru prima dată în anul 1883 când botanistul Simonkai a găsit câteva plante în călătoria sa de aici.
În această rezervaţie naturală, laurul a crescut în formă de tufe foarte dese, îngreunând accesul printre plante. Existenţa sa în acest loc este legată de câteva legende locale. Una dintre ele spune că primele plante au fost aduse de contele Jelinski, care a vrut să impresioneze oamenii locurilor, dar şi să-şi ascundă averea în desiş. De asemenea, se spune că atunci când barbarii atacau aceste locuri, oamenii îşi ascundeau bunurile de preţ printre lauri.
Având în vedere că Rezervaţia naturală Dosul Laurului este o arie protejată, cei care încearcă să o distrugă în orice fel (să rupă plantele sau să facă orice altceva care să le pericliteze) sunt amendaţi aspru.
