O vizită la Roma este probabil unul dintre lucrurile pe care oricine ar trebui să le facă cel puţin o dată în viaţă. Asta pentru că oraşul păstrează cea mai bună evidenţă a ceea ce înseamnă un capitol din istoria Lumii. Amprenta Imperiului Roman este vizibilă şi astăzi. Se citeşte prin tot ceea ce înseamnă Roma. O hartă a măreţiei la propriu şi la figurat. Am simţit asta în momentul în care am păşit pe Via Imperiale, o stradă care, pe vremuri, era pietruită şi pe care mergeau armatele imperiului. Via Imperiale are, de-o parte şi de alta, vestigiile marelui imperiu, Forul lui Traian şi Forul Roman. Astăzi, municipalitatea Romei a plasat statuile împăraţilor Romei de-a lungul ei. Aici am găsit, în sfârşit, Columna lui Traian cu tumultoasa poveste a războiului dintre daci şi romani din 101-102 şi 105-106.
Am stat mai bine de jumătate de oră pe banca de lângă situl arhelogic să privesc în detaliu basorelieful cu scene de luptă. Monumentul antic este cea mai frumoasă expunere vizuală cu o parte importantă din începuturile istoriei poporului român. Şi aici am putut vedea măiestria lui Apolodor din Damasc care a construit Forul lui Traian, ultima lucrare de acest gen a arhitectului. Forum Traiani îşi mai păstrează câteva coloane intacte şi rămăşiţele temeliei basilicii Ulpia dar şi părţi din templul Divi Traiani.
De cealaltă parte a Via Imperiale se află Forumul Roman situat între Dealul Capitolului şi Dealul Palatinilor. Aici aveau loc activități de comerț, afaceri, prostituţie, religie şi administrarea justiţiei. Situl imens e plin de coloane, temple în ruină şi alte temelii de clădiri. Arcul de triumf al lui Septimius Severus este cel mai bine conservat monument din forum. Plimbându-mă pe terasa ce dă către forum, mi-a atras atenţia rămăşiţele înaltului Templul al Vestei, unde se spune că ardea continuu un foc sacru pe care Vestalele îl aveau în grijă. Tot ce am văzut pe Via Imperiale m-a pregătit pentru întâlnirea mea cu Coloseumul.
Colosseumul, gigantul Romei
Fără să îmi dau seama cât de repede a trecut ziua, m-am găsit la apusul soarelui în faţa măreţului Colosseum. Am folosit pentru prima data Roma Pass-ul pe care îl cumpărasem din aeroport şi am intrat liber în incinta amfiteatrului roman. Scările cu trepte înalte din piatră, coloanele lungi şi holurile largi mi se păreau făcute pentru nişte giganţi. Apusul soarelui a dat o tentă gălbuie cărămizilor roşiatice care păreau desenate într-un tablou cu cer albastru. În timp ce păşeam prin amfiteatrul superlativ, încercam să îmi imaginez cum se delectau zecile de mii de spectatori ai Romei la luptele cu gladiatori. Îmi treceau prin minte tot felul de scene cu prizonieri de război care se luptau cu animale sălbatice. M-am oprit să ating marmura coloanelor, am văzut cum fiecare cărămidă era pusă una peste alta ca un puzzle pentru a crea uriaşa construcţie.
Pe pliantul cu informaţii despre Colosseum scria că acesta avea capacitatea să găzduiască până la 87.000 de oameni. Ei erau așezați într-un aranjament pe niveluri, în funcţie de casta socială din care făceau parte. Cutii speciale erau puse la nord și sud pentru împărat și Virginele Vestal, pentru că din aceste puncte arena se vedea cel mai bine. Istoria spune că la inauguararea Colosseumului, Titus, succesorul lui Vespasian, a organizat jocuri timp de o sută de zile. Când ajungi într-un astfel de loc, nu poţi să nu te întrebi cum şi ce a putut mobiliza o dorinţă de a construi aşa un edificiu. Gigantul amfiteatru e o mărturie în faţa lumii care arată până astăzi evoluţia şi puterea Imperiului Roman.
Vaticanul, enclava Romei
Experienţa mea romană a continuat, într-o altă zi, cu o vizită la Vatican, minusculul stat independent din interiorul statului italian. Întreaga „țară” are o lungime de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. În incinta Vaticanului, se află rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și multe alte clădiri. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei și, prin urmare, principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.Când am ajuns în piaţa San Pietro, m-au uimit şirurile de turişti care aşteptau să intre la muzeul Vaticanului. Mulţi dintre ei erau pelerini, alţii erau doar simpli vizitatori veniţi să vadă minunile ascunse în muzeele Vaticanului. Ca să poţi intra, aştepţi cel puţin o oră la uşa Basilici San Pietro sau la intrarea de la Capela Sixtină. În piaţa San Pietro, scaunele pe care stau, de obicei, creştinii catolici sunt perfect aliniate în faţa scenei de unde Papa îşi ţine de obicei predicile duminica şi în zilele de sărbătoare. Uneori, acesta vorbeşte de la bine-cunoscutul balcon al apartametelor sale, alteori, de pe treptele bisericii care, de o parte şi de alta, au nişte ecrane mari, folosite în timpul slujbelor.
Am aflat din ghidul meu că orașul Vaticanului deține un sistem independent, modern de telefonie și un oficiu poștal. O istorisire romană spune că scrisorile internaționale puse în cutiile vaticane ajung la destinație mai repede decât cele puse la câțiva metri mai încolo, în cutiile italiene. Vaticanul are şi propriul său cod de țară, are un site oficial, o stație radio și canale TV cu emisie prin satelit. Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată, în principal, clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi elvețiene, forță militară pe bază de voluntariat. Este interesant cum este organizat şi cât de independent este acest mini stat clericizat. Milioanele de turişti care vin să viziteze oraşul contribuie direct la bunăstarea Vaticanului. În final, am iesit din oraş prin piaţa Papei Pius la XII-lea spre Via della Conciliazione, locul unde am ajuns la concluzia ca nimic nu vinde mai bine decât figura Papaei Francisc. Zecile de magazine fac profituri imense din vânzarea de suvenire „sfinte”, vederi cu imaginea papei, mătănii, candele, cruci, cărţi de rugăciune, tămâi şi uleiuri, statuete cu Fecioara Maria, dar şi lucrui mai utile precum degetare de cusut, căni, pahare sau clopoţei, toate cu figura Papei Francisc pe ele. După ce am ieşit din acest bazar de lucruri sfinţite al Vaticanului, am ajuns foarte repede la un alt obiectiv turistic important al Romei, Castelul San Angelo.
Va urma…
