Ruinele Castelului Martinuzzi fac parte din categoria acelor ruine care merită vizitate, chiar dacă au rămas în picioare doar câteva ziduri. Ruinele se află în localitatea Vinţu de Jos, la doar 15 kilometri de Alba Iulia şi 10 kilometri de Sebeş.
Scurt istoric
Castelul Martinuzzi a fost construit în secolul al XVI-lea, pe bazele unei mănăstiri dominicane, de către guvernatorul transilvănean Gheorghe Martinuzzi. Mănăstirea, ridicată în secolul al XIV-lea, era una dintre cele mai prospere, însă a început să decadă după campaniile conduse de turci în Transilvania în secolul al XV-lea.
În secolul al XVI-lea, la mănăstire, ajunsese să locuiască doar un călugăr, care a fost, în cele din urmă, mutat la Sebeş. După ce mănăstirea a rămas goală, nobilul Nikolaus Kozar se stabileşte în ea şi o transformă într-un aşa-zis castel. Însă cel care a făcut mănăstirea un adevărat castel a fost Gheorghe Martinuzzi, în anul 1550.
Castelul Martinuzzi a avut parte de o istorie destul de zbuciumată. Gheorghe Martinuzzi (sau Frater Gyorgy) a fost omorât în urma unui complot, fiind acuzat de înaltă trădare. A schimbat mulţi proprietari, printre aceştia numărându-se nume mari, precum Andrei Bathory sau Aron Vodă. În secolul al XVII-lea, este cumpărat de Gabriel Bethlen, care reuşeşte să facă din el unul dintre cele mai valoroase castele renascentiste de pe teritoriul ţării noastre.
În secolul al XVII-lea, turcii trimit o armată turco-tătară pentru a ataca Transilvania, ca un act de răzbunare pentru că Rakoczi I atacase Polonia. Astfel, armata atacă Vinţu de Jos, incendiind şi castelul.
Efectele au fost devastatoare, aşa că localitatea a fost luată de fisc, iar castelul a ajuns, în anul 1715, în posesia Episcopiei Ardealului. Un alt incendiu distruge castelul în anul 1733, acesta nemaifiind refăcut niciodată.
Legendele care învăluie ruinele Castelului Martinuzzi
Aşa cum se întâmplă cu multe edificii din România, şi în jurul Castelului Martinuzzi au fost ţesute fel şi fel de legende, una mai misterioasă ca cealaltă. Cea mai cunoscută este cea a monedelor de aur ale lui Lysimach.
Conform ei, în anul 1543, câţiva pescari români au ajuns în apele Streiului, unde şi-au legat bărcile de un trunchi prăbuşit în apă. Aceştia au observant nişte obiecte care străluceau pe fundul apei şi, împins de curiozitate, unul dintre pescari s-a scufundat şi a scos la suprafaţă nu mai puţin de 40.000 de galbeni.
Zvonul comorii a ajuns până la urechile lui Gheorghe Martinuzzi, care le-a ordonat oamenilor săi să prindă pescarii şi să le confişte comoara. Aşa a ajuns proprietarul castelului să îşi mărească în mod considerabil averea – cu monedele găsite de pescari, acesta a cumpărat câteva domenii şi a amenajat castelul de la Vinţu de Jos.
Din păcate, comoara i-a adus sfârşitul lui Martinuzzi, aceasta, se pare, fiind unul din motivele pentru care a fost asasinat. După ce a murit, castelul a fost jefuit, însă nu s-au găsit decât 2.000 de monede de aur din comoară.
O altă legendă a început să circule începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, având-o în centru pe împărăteasa Maria Tereza. Despre ea se spun multe lucruri negative, precum faptul că şi-ar fi omorât toţi amanţii. Oamenii locului au auzit din moşi-strămoşi că împărăteasa îi omora chiar în Castelul Martinuzzi.
Se pare că aceasta mergea într-una din camerele castelului cu amanţii, făcea dragoste cu ei şi apoi îi ducea într-o altă cameră, ale cărei podele se desfăceau cu ajutorul unei manete. Astfel, ei cădeau chiar în nişte săbii aşezate cu vârfurile în sus. De asemenea, se spune că această cameră cu săbii comunica, printr-un tunel, cu râul Mureş, cadavrele bărbaţilor fiind purtate de apele sale.
Situaţia actuală a ruinelor Castelului Martinuzzi
La începutul secolului al XX-lea, Castelul Martinuzzi se afla deja într-o stare cumplită: acoperişul se dărâmase, geamurile fuseseră sparte, iar uşile furate. Mai mult, proprietarul unei distilerii din localitate folosea castelul ca adăpost pentru porcii săi.
În anii 1930, localnicii au început să fure tot ce îi putea ajuta că materiale de construcţie. Astăzi, din vechiul castel au mai rămas doar aripa de nord (dar fără acoperiş), o poartă în stil baroc (ridicată după ce edificiul a intrat în posesia Episcopiei Ardealului, în secolul al XVIII-lea), un turn şi câteva rămăşiţe (ale turnului de vest şi ale casei scării).
Deşi au fost câteva încercări de restaurare a Castelului Martinuzzi, Guvernul nu a aprobat niciun proiect de acest gen. Fiind într-un spaţiu deschis, ruinele Castelului Martinuzzi pot fi vizitate oricând.
În ciuda stării sale de ruine, structura existentă a castelului încă oferă indicii despre grandiozitatea sa originală. Vizitatorii pot observa fragmente din zidurile groase și din turnurile de colț, care atestă puterea și importanța strategică a acestuia în regiune.
În prezent, ruinele castelului sunt un punct de atracție pentru turiștii și istoricii amatori, care sunt atrași de misterul și frumusețea lor melancolică. Zona înconjurătoare, cu peisajele sale pitorești și traseele de drumeție, adaugă și mai multă valoare experienței de vizitare, oferind o evadare perfectă în natură și istorie.
