Șacalul cu dungi laterale este un fel de lup care are colții foarte puternici. Acest mamifer face parte din grupul celor trei specii de șacali: Canis aureus, Canis adustus și Canis mesomelas. Trăiește în regiunile de câmpie, savana cu ierburi abundente, la liziera pădurilor și pe terenurile agricole mixte din Africa Centrală, de Sud și de Est.
Cu o constituție robustă și caracteristici fizice care îmi oferă abilități excelente de vânătoare, acest prădător joacă un rol esențial în ecosistemele africane.
Caracteristicile fizice ale șacalului cu dungi laterale
Șacalul cu dungi laterale este un animal nocturn care se remarcă prin dinții fioroși, ascuțiți și curbați, dar și picioarele lungi, care îl ajută să fie foarte bine adaptat pentru vânătoarea de mici mamifere care trăiesc în mediul său natural. Are corpul îndesat, cu lungimea de 65-81 cm, lungimea cozii de 30-41 cm și greutatea de 6,5-14 kg.
Masculul este întotdeauna mai mare și mai robust decât femela. De regulă femela nu depășește greutatea corpului de 10 kg. Are blana foarte deasa, de culoare gălbuie-cenușie, în nuanțe mai deschise pe părțile inferioare, cu dungi albe și negre pe părțile laterale.
Dieta și comportamentul de vânătoare
Acest animal se adaptează rapid la schimbările din mediul înconjurător. Preferă zonele deschise, umede, ierboase, mlăștinoase, savanele cu tufișuri și arbuști. Se hrănește cu mici mamifere, păsări, reptile, insecte, mai rar cu fructe și cereale (mai ales porumb). Cei mai periculoși dușmani naturali ai lui sunt hienele, leoparzii și vulturii.

Șacalii trăiesc în perechi, sunt monogami, vânează noaptea în anumite zone stabilite de ei. Uneori atacă și stânele de oi, de aceea nu este agreat deloc de fermieri. Un grup familiar este format din femelă, mascul și puii acestora.
Reproducerea și ciclul de viață
Femela are o perioadă de gestație de 57-70 de zile și face 5-6 pui. Aceștia sunt ținuți în vizuină, alăptați de femelă timp de două luni și jumătate, apoi sunt înțărcați, hrăniți cu hrană regurgitată de aceasta. Treptat sunt învățați să vâneze și să-și apere teritoriul ca și părinții lor. La vârsta de 8 luni devin independenți.
Ajung la maturitatea sexuală la 1-2 ani. Masculul este cel care asigură hrana femelei pe perioada cât aceasta îngrijește și alăptează puii. La câteva săptămâni aceste animale au obiceiul să-și schimbe destul de des vizuina deoarece astfel evită ca prădătorii să le mănânce puii.
Speranța de viață la șacalul cu dungi laterale este de aproximativ 10-12 ani în condiții de captivitate și mai puțin în sălbăticie. Are denumirea științifică Canis adustus, face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae și este o specie în pericol de dispariție. Există 7 subspecii ale genului Canis adustus care trăiesc în diferite zone ale Africii.
Comportamentul social și comunicarea
Șacalul cu dungi laterale este un animal social, trăind fie solitar, fie între perechi monogame sau grupuri mici familiale. Comunicarea între indivizi are loc printr-o gamă variată de sunete, de la urlete și mormăituri la scheunături specifice, folosite pentru a marca teritoriul sau pentru a alerta grupul de potențiale pericole.
Pe lângă comunicarea vocală, aceștia utilizează și marcarea olfactivă prin glande situate la baza cozii. Interacțiunile din cadrul grupului sunt bazate pe ierarhii clare, iar puii sunt crescuți în comun de membrii familiei extinse.
Adaptări la mediul nocturn
Fiind un animal predominant nocturn, șacalul cu dungi laterale are simțurile bine dezvoltate pentru a naviga în întuneric. Vederea sa este adaptată pentru lumina scăzută, permișându-i să detecteze prada de la distanțe considerabile.
De asemenea, auzul extrem de fin îmenată orice sunet suspect din habitatul său, ceea ce îl ajută să evite prădătorii mai mari precum hienele sau leoparzii. Blana densă înseamnă că poate rezista temperaturilor mai scăzute ale nopților africane, iar coloritul său ajută la camuflare în mediile ierboase.
Video – Șacalul cu dungi laterale (Canis adustus):