Sarpele-tub cu coada rosie (Cylindrophis ruffus) traieste in sud-estul Asiei, in Thailanda, Malaezia, Vietnam, Laos, Indonezia, Cambogia, iar numele sau se datoreaza faptului ca are partea ventrala a cozii de culoare rosie sau portocalie. De asemenea o particularitate a acestei specii este ca in spatele capului are o pata rosie, in rest corpul este de culoare neagra.
Acest amfibian mic, dar fascinant, preferă zonele subterane și umede din apropierea apelor, unde se ascunde de prădători și se hrănește cu serpi mici, amfibieni și alte nevertebrate.
Caracteristicile fizice ale șarpelui-tub cu coadă roșie
Intregul corp este de forma cilindrica, este acoperit cu un strat de solzi netezi si luciosi si poate ajunge la o lungime de 0,7-1 m.
Habitatul și adaptările la mediul subteran
Isi petrece timpul mai mult sub pamant, in gauri si vizuine subterane, iar uneori se indreapta spre zonele din apropierea apelor, spre mlastini, paduri, terenuri arabile sau orezarii. Este activ mai ales noaptea cand se hraneste cu serpi mai mici, amfibieni, viermi, tipari si alte nevertebrate.
Dusmanii lui sunt serpii mai mari, pasarile rapitoare si mamiferele. Cand este atacat obisnuieste sa-si ridice coada, sa o fluture intr-o parte si in alta si sa-si arata partea de culoare rosie, imitand astfel speciile de serpi veninoase. Prin aceasta metoda de a distrage atentia pradatorului, sarpele incearca astfel sa-si fereasca de atac capul. Din acest motiv unii localnici il numesc ,,sarpele cu doua capete”.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Reproducerea la aceasta specie este vivipara, femela da nastere la 2-10 pui – care s-au dezvoltat complet in organismul matern. Puii au la nastere lungimea de cel mult 20 cm si se hranesc cu mici nevertebrate.
Sarpele-tub cu coada rosie face parte din ordinul Squamata si familia Cylindrophiidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Importanța ecologică a șarpelui-tub cu coadă roșie
Șarpele-tub cu coadă roșie joacă un rol important în ecosistemul local, contribuind la echilibrul populațiilor de nevertebrate și amfibieni mici. Fiind un prădător eficient al speciilor mai mici, ajută la controlul numărului acestora în mediul său natural, protejând vegetația și alte specii din lanțul trofic.
Pe de altă parte, acest șarpe este și o sursă de hrană pentru prădătorii mai mari, cum ar fi păsările și mamiferele carnivore, susținând astfel biodiversitatea. Conservarea habitatelor sale naturale este esențială pentru a menține acest echilibru, în special în zonele unde urbanizarea și agricultura amenință mediile naturale ale șerpilor-tub.
