Situl arheologic de la Bălţaţi se află în comuna cu acelaşi nume, din judeţul Iaşi. Situl este alcătuit din cinci puncte, care sunt dispuse în satele din comună.
Deşi comuna Bălţaţi, cunoscută în trecut sub denumirea de Gugea, a fost atestată pentru prima dată în anul 1473, în timp ce în Moldova domnea Ştefan cel Mare, săpăturile arheologice efectuate de-a lungul anilor au dus la concluzia că teritoriul a fost locuit încă din timpurile preistorice.
Aşadar, situl arheologic de la Bălţaţi este alcătuit din următoarele puncte:
- Punctul Dealul Mândra: Se află la aproximativ 1,5 kilometri de satul Bălţaţi, reşedinţa comunei. Arheologii au găsit urme de două aşezări româneşti, care au aparţinut epocii pietrei şi epocii bronzului. Aşezarea din epoca pietrei aparţine culturii Cucuteni, a cărei denumire provine de la satul cu acelaşi nume, aflat şi el în judeţul Iaşi. În acest sat au fost găsite primele obiecte din astfel de ceramică.
- Punctul Sat Bălţaţi – Cantoanele CFR: Aşa cum îi spune şi denumirea, acest punct se află în jurul cantoanelor CFR din reşedinţa comunei. Au fost scoase la iveală urmele a 11 aşezări, din următoarele perioade: neolitic, eneolitic (cultura Cucuteni, fazele A, AB şi B), epoca bronzului târziu, epoca Hallstatt mijlociu, şi secolele IV, respectiv VI-XIII. Perioada neolitică a corespuns culturii Starcevo-Cris, prima cultură arheologică ce a apărut odată cu procesul de neolitizare a teritoriului nord-dunărean.
- Punctul La Podeţ: Acest punct al sitului arheologic de la Bălţaţi se află la un kilometru de reşedinţa şi aici au fost descoperite opt aşezări, care corespund neoliticului, epocii bronzului târziu, perioadei Hallstatt şi secolelor IV, VIII-IX, XII-XIII, XV-XVI şi XVII-XVIII.
- Punctul Sat Sarca: Punctul se află chiar în vatra satului, unde au fost scoase la iveală două aşezări din epoca fierului şi din epoca medievală, adică secolele XVI-XVII.
- Punctul Dealul Mare: Punctul acesta al sitului arheologic de la Bălţaţi este cunoscut şi sub denumirea de Dealul Boghiului, iar arheologii au descoperit o singură aşezare omenească, aceasta datând din eneolitic, mai exact din perioada culturii Cucuteni.
Legenda locală spune că, pe aceste meleaguri, a existat cândva o cetate misterioasă, pierdută în negura timpului. Deși încă nu s-au găsit dovezi concrete ale acestei cetăți, povestirile bătrânilor continuă să inspire și să alimenteze curiozitatea arheologilor și a turiștilor deopotrivă.