Soarecele lacustar este un mamifer mic dar un pradator activ, care are obiceiul de a scoate sunete stridente inainte de a porni la atac si de a-si omora victima. Multi l-au numit ,,soarecele care urla la luna„, comportamentul sau fiind foarte interesant, acest animal mic urla tinand gura larg deschisa ridicand capul in sus si privind spre cer la fel cum fac lupii, iar sunetele sunt ciudate, nemaintalnite la nici o specie de rozatoare.
Cu un comportament agresiv și adaptări excepționale, șoarecele lăcustar este una dintre cele mai fascinante specii din zonele aride din America de Nord.
Imunitatea la venin: secretul luptei cu scorpionii
Comparativ cu alti soareci, acesta este mic si rau, un pradator feroce, care are inteligenta necesara sa se apere de dusmani si sa muste cu mult curaj si siguranta victima sa. Soarecele lacustar este un devorator de scorpioni, este imun la intepatura acestora, are capacitatea de a-si anihila durerea pe care o provoaca o astfel de arahnida celorlalte animale, rozatoare si chiar omului.
Este agil, rapid, iese din vizuina noaptea pentru a vana, nu uita niciodata sa urle strident de parca ar anunta ca porneste la vanatoare si este sigur mereu de reusita sa. Calitatile sale de mare pradator sunt impresionante, are o abilitate excelenta de a supravietui in desertul aprig din arealul in care traieste.
Soarecii lacustari sunt super-agresivi, nimic nu ii sperie cand isi pun in gand sa-si atace victima, iar muscaturile sale sunt sigure si adanci, iar cand vine vorba sa fie intepat sau atacat are abilitatea de a se feri imediat, capacitatea sa de a se apara rapid fiind impresionanta. Traieste in regiunile semidesertice si cu preerii din nordul Mexicului si sud-vestul Statelor Unite ale Americii.
Prefera mai ales zonele cu palcuri de ierburi, pe timpul zilei sta ascuns in vizuinile mici pe care le sapa in pamant sau in alte astfel de adaposturi care au apartinut altor specii de rozatoare. In timpul noptii, incepand din amurg si pana in zori obisnuieste sa isi manifeste comportamentul specific de pradator, ucide cu sange rece tot felul de insecte, viermi, soareci, serpi veninosi si scorpioni.
Desi sunt mici si rai, au un aspect dragut, ai spune ca sunt niste soricei simpatici insa in realitate sunt mari devoratori de lacuste si insecte, au capacitatea de a manca atata hrana cat propria greutate. Si intre ei sunt destul de rai, fiind atat de lacomi nici nu ne miram ca ajung deseori sa se muste pentru hrana, pentru a-si obtine prada, sau devin canibali cand foamea le da de furca si nu au ce vana.
Caracteristicile fizice și comportamentul șoarecelui lăcustar
Au lungimea corpului de 9-13 cm si coada de 3-6 cm. Sunt acoperiti de fire de par scurte ce alcatuiesc o blana fina si deasa, de culoare gri-cenusie sau gri-maronie mai ales pe partea superioara a corpului, in rest nuantele sunt mai luminoase si albicioase.
Capul este bine acoperit de fire de par, urechile mari si mobile, iar ochii sunt foarte expresivi, se vad ca doua margele negre in stratul de blana. Botul este proeminent, iar vibrizele de pe buza superioara sunt lungi, sensibile si albe. Simturile olfactiv, vizual si auditiv sunt foarte dezvoltate, ii ofera posibilitatea sa-si detecteze imediat prada, chiar si de la distanta mare.
Reproducerea și creșterea puilor de șoarece lăcustar
In perioada de imperechere, in lunile de primavara si vara, femela face doi pana la sase pui dupa o perioada de gestatie de 26-35 zile. In timpul unui an o femela poate face 5-6 randuri de pui. Uneori fata si in alte sezoane, nu doar vara si primavara. Acestia sunt golasi si orbi la nastere, au cca. 2,6 grame fiecare, de aceea este necesar sa fie protejati de mama, alaptati, feriti de frig si deshidratare in vizuina.
Dupa o saptamana puii au deja corpul acoperit cu blana, la 10 zile incep sa vada, iar la 2-3 saptamani sunt intarcati si trecuti pe hrana solida, ca cea consumata de adulti. Mama este cea care ii invata sa vaneze si astfel pe zi ce trece ei incep sa urle ca ea si sa devina tot mai puternici si curiosi sa descopere imprejurimile.
Soarecele lacustar face parte din ordinul Rodentia, familia Cricetidae si nu este o specie in pericol de disparitie, desi numarul de exemplare a scazut in ultimii ani.
Rolul șoarecelui lăcustar în ecosistem
Șoarecele lăcustar joacă un rol crucial în ecosistemele deșertice, controlând populațiile de insecte și alte mici nevertebrate, inclusiv scorpionii. Prin consumul său eficient de lacuste și insecte, contribuie la menținerea echilibrului natural și previne infestările care ar putea afecta flora locală.
În același timp, acest mamifer este o sursă importantă de hrană pentru păsările de pradă și alte carnivore de dimensiuni medii, demonstrând rolul său vital în lanțul trofic.
Impactul schimbărilor climatice asupra șoarecelui lăcustar
Schimbările climatice și expansiunea umană în zonele aride pun presiune pe habitatul natural al șoarecelui lăcustar. Defrișările și utilizarea pesticidelor reduc semnificativ prada disponibilă, iar temperaturile în creștere amenință supraviețuirea acestui prădător adaptat la condițiile extreme.
Cu toate acestea, cercetările sugerează că șoarecele lăcustar are o capacitate remarcabilă de adaptare, făcându-l un model de reziliență în fața schimbărilor de mediu.
Video – Soarecele lacustar ataca un scorpion:
