Acest mamifer rozator mic traieste in regiunile de stepa, sau impadurite, forestiere, din vestul Europei si pana in estul Asiei. Prefera mai ales zonele din apropierea cursurilor de ape, a raurilor si lacurilor, si apare la altitudini de pana la 2200 m.
Cu o greutate de doar câteva grame și un comportament discret, acest mamifer joacă un rol important în ecosistemele din care face parte.
Are numele popular de soarecele pitic si este si un mare iubitor de pajisti intinse, atat cele din zone umede cat si cele mai uscate, sta ascuns in vegetatia de la nivelul solului, si nu lipseste nici din locurile mlastinoase.
Caracteristicile fizice și comportamentale ale șoarecelui pitic
Are corpul mic si delicat, acoperit de blana moale, al carui colorit este predominant maroniu-galbui sau maroniu-roscat pe partea dorsala si mai deschis bej sau chiar alb pe cea ventrala. Nu depaseste niciodata lungimea de corpului de 5-8 cm si greutatea de 5-7 g. Coada este lunga de 4,5-7,5 cm, subtire si are rol de apucare si prindere.
Membrele anterioare si posterioare sunt scurte, mici, subtiri, au fiecare cate cinci degete lungi prevazute cu gheare, cu ajutorul carora se tine cu putere de partile aeriene ale plantelor. Capul este mic, acoperit perfect de blana, botul scurt, are numeroase vibrize fine pe buza superioara. Ochii sunt mici, ca doua margele negre, acuitatea vizuala este buna. Urechile sunt mici, au marginile rotunjite, abia se vad din stratul de blana.
Habitatul și distribuția geografică
Este o specie solitara, sensibila la caldura puternica a soarelui, de aceea evita sa fie prea activ in timpul zilei, sta ascuns in vizuina. Apare si in zone cu terenuri cultivate sau in zonele cu buruieni, se catara cu usurinta pe tulpinile inalte ale plantelor erbacee ajutandu-se de coada prehensila dar si de labele golase ale picioarelor.
Dieta și metodele de supraviețuire
Isi sapa vizuina in pamant, aceasta este formata din mai multe incaperi pe care le captuseste cu plante uscate, cu frunze si fire de iarba. Hrana lor consta in principal din seminte de cereale, de ierburi, plante leguminoase, dar si din insecte, paianjeni si larve de insecte. Sunt excelenti alpinisti si cataratori, se tin cu usurinta de tulpinile plantelor, sar de pe ele si alearga rapid cand sunt in pericol.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de imperechere masculul si femela traiesc impreuna. Femela are o perioada de gestatie de 3 saptamani, apoi naste de la doi pana la sase pui, uneori si mai multi. Puii incep sa vada abia la varsta de 2 saptamani, iar la o luna sunt intarcati si incep sa manance hrana uscata.
Soarecele pitic are denumirea stiintifica de Micromys minutus, face parte din ordinul Rodentia, familia Muridae. Este considerat un mare daunator al recoltelor agricole si un purtator de boli. Riscul de disparitie al aceste specii este redus.
Adaptări unice ale cozii prehensile
Coada prehensilă a șoarecelui pitic este una dintre cele mai interesante adaptări ale acestui mic rozător. Folosită pentru a se agăța de tulpini și ramuri, îi oferă echilibru în timpul cățărării. Această caracteristică îi permite să acceseze surse de hrană care nu sunt la îndemâna altor rozătoare, reducând astfel competiția.
Impactul asupra ecosistemului și relația cu omul
Deși este considerat un dăunător în culturile agricole, soarecele pitic joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic. El controlează populațiile de insecte și participă la dispersarea semințelor. Fermierii au găsit metode prietenoase de a-l ține departe de culturi, protejând astfel biodiversitatea locală.
Video – Soarecele pitic in mediul sau natural:
