Soparla de nisip (Lacerta agilis) este raspandita pe o suprafata considerabila a Europei si Asiei Centrale. Apare intr-o gama mai larga de habitate: pe dunele de nisip, pe parloage, in gradini, in zonele muntoase la altitudini de pana la 2500 m.
Caracteristicile fizice ale șopârlei de nisip
Exemplarele adulte au un aspect robust, nu depasesc lungimea corpului de 25 cm, au capul scurt, putin inalt, cu partea de deasupra maronie. Ochii sunt mari si negri, iar botul este scurt si rotunjit la varf. Membrele posterioare si cele anterioare sunt scurte, dispuse lateral, cu degete subtiri prevazute cu gheare.
Coloritul pielii solzoase la femela este cafeniu-cenusiu, cu doua dungi longitudinale, deschise, ce apar pe partea dorsala, iar la mascul este in nuante mai stralucitoare, deseori verzui, in special in perioada de imperechere. Ambele exemplare prezinta pete albe cu margini inchise la culoare.
Dieta și comportamentul de hrănire
Hrana acestor soparle consta din paianjeni si insecte mici pe care le prind in cursul zilei. Locurile lor preferate sunt terenurile uscate si insorite. Cand sunt in pericol au obiceiul sa-si lepede rapid coada pentru a scapa de pradator, fugind in iarba inalta, in scorburi, sau alte ascunzisuri. Dusmanii naturali ai soparlei de nisip sunt ciorile, soimii, gainile, ratele, berzele, mamiferele mici.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere, care are loc dupa ce ies din hibernare, in lunile martie-aprilie, masculii se lupta intre ei pentru femele. Reproducerea este ovipara, femela depune 4-14 oua in gropi sapate special de ea.
Dupa o perioada de 6-9 saptamani ouale ajung la o greutate de 2-3 ori mai mare fata de inceput si eclozeaza, astfel apar puii care masoara cca. 3 cm.
Pot fi crescute si in captivitate ca animale de terarii, hranite cu viermi de faina, muste si lacuste. Au nevoie si de un loc unde sa se incalzeasca la soare, un vas mare cu apa de baut si scaldat, un ascunzis in care sa se refugieze cand sunt stresate si nisip umed in care femela sa-si depuna ouale in perioada de reproducere. Este indicat ca ouale si puii sa fie tinuti separat de soparlele adulte.
Soparla de nisip face parte din ordinul Squamata, familia Lacertidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Adaptările șopârlei de nisip la mediul natural și comportamentul defensiv
Șopârla de nisip (Lacerta agilis) a dezvoltat o serie de adaptări care îi permit să supraviețuiască în diverse habitate, de la dunele fierbinți și uscate până la zonele montane reci. Pielea sa solzoasă acționează ca o barieră împotriva deshidratării și ajută la protecția împotriva radiațiilor solare intense. Capacitatea sa de a-și schimba ușor coloritul în funcție de mediul înconjurător îi oferă camuflaj, făcând-o mai greu de observat de către prădători.
Una dintre cele mai remarcabile strategii de apărare ale șopârlei de nisip este autotomia – abilitatea de a-și lepăda coada atunci când este atacată. Coada, odată desprinsă, continuă să se miște și să atragă atenția prădătorului, oferind șopârlei o șansă să scape. Aceasta crește ulterior o coadă nouă, însă de obicei aceasta este mai scurtă și are o textură diferită față de cea originală.
Video – Soparla de nisip (Lacerta agilis):
