Călugărițele comune din familia Mantidae sunt insecte nevertebrate care trăiesc în regiunile mai calde, în habitate cu multă vegetație unde găsesc hrană. Au fost descoperite 1400 de specii care au un aspect caracteristic, iar numele lor de ,,călugărițe” derivă de la modul lor interesant în care își unesc picioarele din față, ca pentru a se ruga.
Caracteristicile morfologice ale călugărițelor Mantidae
Având un cap triunghiular mobil și picioare raptoriale puternice, călugărițele sunt vânători de temut în lumea insectelor.
Mantidele se remarcă prin ochii mari și capetele de forme triunghiulare. Comparativ cu alte insecte care realizează mișcări mici cu capul, acestea au capacitatea de a-și întoarce capul în spate și astfel pot privi în jur. Majoritatea speciilor au antenele filamentare, ochii proeminenți, picioarele lungi, subțiri, aripile ca niște frunze.
Coloritul lor este maroniu, brun, verzui, pot fi confundate cu frunzele și rămurelele pe care stau. Pentru capturarea prăzii se folosesc de picioarele din față.
Modul de hrănire și strategii de vânătoare
Hrana lor constă din artropode și anumite vertebrate. Au corpul cu lungimea de cel mult 15 cm, iar unele specii sunt prădători de broaște și salamandre care au corpul mai mare ca ele.
La călugărițele comune aripile sunt simple, nu prezintă desene complexe ca la colugărița-floare. Masculii au aripi lungi, însă femelele pot avea aripi mici sau pot fi lipsite de aripi.
Mantis religiosa
Este una din cele mai cunoscute specii de călugărițe comune din familia Matidae. Este numită și ,,călugărița europeană” deoarece apare într-un număr mare de exemplare în Europa de Sud, ea fiind însă de origine din Africa. Această insectă apare și în Asia Mică și America de Nord. Are lungimea corpului de cel mult 6-7,5 cm.
Coloritul său este verde sau maroniu. Femela are două pete negre pe picioarele anterioare pe care le ține ca și cum s-ar ruga. La această specie apare tendința de canibalism la femelă. Aceasta își devorează masculul în perioada de reproducere, dar după împerechere. Poate depune un număr de 60-200 de ouă.
Statilia apicalis
Este răspândită în Australia, China, India, Insula Sulawesi, Timor, Congo, Noua Guinee și Noua Caledonie.
Archimantis sobrina
Este o specie din Australia.
Statilia maculata
Apare în Asia, Coreea, China, India, Taiwan, Japonia.
Archimantis monstrosa
Este răspândită în Australia în zonele de coastă și are obiceiul să atace prada mai mare decât ea.
Comportamentul defensiv și mimetismul
Călugărițele din familia Mantidae nu sunt doar prădători de temut, ci și maeștri ai supraviețuirii. Multe dintre ele folosesc mimetismul pentru a evita prădătorii, confundându-se cu mediul înconjurător.
În situații de pericol, pot adopta poziții defensive, ridicând picioarele din față și deschizând aripile pentru a speria atacatorii. Unele specii pot chiar să emită sunete stridente pentru a descuraja prădătorii sau să folosească culori vii pentru a semnala toxicitatea.
Video – Statilia maculata:
