Somonul roz reprezinta cel mai mic si mai numeros reprezentant al speciilor de somoni care apar in Oceanul Pacific. Are lungimea corpului de cel mult 76 cm si migreaza doar o scurta perioada de timp in raurile cu apa dulce in perioada de reproducere, dupa ecloziune revine in apa marii, uneori trebuind sa parcurga si 1000 km.

Cu o lungime care poate ajunge până la 76 cm, somonul roz impresionează atât prin adaptabilitate, cât și prin importanța sa ecologică și economică.

Habitatul și distribuția somonului roz

Cel mai adesea se reproduce in Raul Sacramento din California si Raul Mackenzie din Canada, dar si raurile din Alaska, Insulele Commander si in alte zone. Apare mai ales in zona de nord a Oceanului Pacific, in Marea Bering, Marea Japoniei, in largul coastei de nord-este a Asiei si de nord-vest a Americii de Nord.

Comparativ cu alte specii de somoni are corpul subtire, complet acoperit de numerosi solzi mici si desi, iar coloritul este albastru-stralucitor cu numeroase pete negre de marimi diferite pe partea dorsala si argintiu pe partea ventrala.

In perioada de imperechere somonul roz ajunge in apa raurilor si aspectul sau exterior este diferit din punct de vedere al coloritului. Astfel nuantele pe spate sunt verzi-maslinii sau galbene, au reflexii roscate pe partile laterale, iar burta devine alba, culoarea argintie dispare.

Caracteristici fizice și diferențele dintre sexe

Mascul prezinta si alte modificari, are dintii puternic curbati, astfel incat prezinta un fel de carlig pe maxilarul superior, iar pe spatele corpului ii apare o cocoasa. In mediul sau natural exemplarele adulte au lungimea corpului de 68 cm si greutatea de aproximativ 3 kg, in crescatorii pot ajunge la lungimea de 76 cm si greutatea de 5,5 kg. Intotdeauna femela este mai mica decat masculul si cantareste mai putin. Hrana lor consta din hamsii, calamar, crustacee si alte vietuitoare acvatice.

Somonul roz are inotatoarea anala scurta, iar pe partea superioara a corpului doua inotatoare dorsale, prima mai mare pozitionata la mijlocul spatelui si a doua foarte mica in apropierea pedunculului codal.

Inotatoarea codala este mare, formata din 13-19 radii, pe suprafata ei prezinta numeroase pete mici de culoare inchisa. Aripioarele pectorale si ventrale sunt mici si in pereche. Capul este alungit, gura mare si inzestrata cu numerosi dinti ascutiti, iar ochii expresivi.

Oncorhynchus gorbuscha
Oncorhynchus gorbuscha

Dieta somonului roz – Ce consumă această specie?

In timpul migratiei somonul roz inoata rapid, fara a se opri din drum, se hraneste foarte putin, de aceea cantitatea de grasime din corp scade, iar carnea sa devine moale si apoasa. In luna august-septembrie are loc depunerea icrelor in apele dulci ale raurilor, intotdeuna in fluxul principal al acestora si mai putin pe cursul afluentilor.

Ciclul de viață și migrațiile somonului roz

Femela depune icrele in apa curata, pe fundul nisipos amestecat cu pietris grosier. In medie o singura femela poate produce un numar de 1500 de icre. Icrele au dimensiuni mici de 6 mm si dupa ce sunt fertilizate sunt ingropate in cuiburi sapate in nisip, de forma unor gropi acoperite apoi de pietricele. Femelele nu isi pazesc cuiburile cu icre, iar masculii dupa reproducere mor.

La 3-4 luni are loc eclozarea si astfel apar larvele care continua sa se hraneasca in cuib cu resturile nutritive din oua. Abia in primavara anului urmator, in luna aprilie puietul de somon incepe sa inoate in jos pe rau. Micii pestisori au lungimea de 3-4 cm si greutatea medie de 240 mg. Hrana lor consta din mici crustecee.

Somonul roz nu este o specie pe cale de disparitie, face parte din ordinul Salmoniformes, familia Salmonidae si are denumirea stiintifica de Oncorhynchus gorbuscha. Este crescut in rezervatii naturale pentru producerea caviarului. Creste rapid, se maturizeaza mult mai repede fata de alte specii de somoni. Ca peste de consum este comercializat proaspat sau congelat.

Adaptabilitatea somonului roz la mediu

Somonul roz este cunoscut pentru capacitatea sa de a se adapta la tranzițiile între mediile sărate și cele dulci. Această adaptabilitate este esențială în ciclul său de viață, deoarece reproducerea are loc exclusiv în râuri.

Modificările fiziologice, cum ar fi schimbările în echilibrul osmoregulator, îi permit să supraviețuiască acestor tranziții extreme. În timpul migrării din ocean către râuri, nivelurile de stres cresc semnificativ, dar specia compensează printr-o rezistență metabolică ridicată.

Conservarea somonului roz și provocările ecologice

Deși somonul roz nu este considerat o specie pe cale de dispariție, poluarea apei, construcția barajelor și pescuitul excesiv reprezintă provocări serioase. Barajele blochează rutele naturale de migrație, reducând numărul de indivizi care reușesc să ajungă la locurile de reproducere.

De asemenea, schimbările climatice afectează temperatura apei, influențând negativ ciclul de viață al acestei specii. Conservarea habitatului natural al somonului roz este esențială pentru menținerea populațiilor sale sănătoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.