Gerbilul mongolez face parte din categoria rozatoarelor care traiesc in regiunile semi-desertice, cu stepe uscate si pajisti din estul Asiei.
Alimentație și comportament social
Este un animal vioi care isi sapa un labirint de vizuini subterane in soluri argiloase sau terenuri agricole, intotdeauna in zone in care isi gaseste hrana sa preferata formata din plante si ierburi, de la care alege doar partile suculente, mugurii si tulpinile fragede.
Pe lângă rolul său important în ecosistem, gerbilul mongolez este apreciat ca animal de companie datorită naturii sale prietenoase și ușor de întreținut.
De asemenea consuma si radacini, fructe, cereale, mai ales ovaz si grau, dar nu este interesat deloc de insecte. In sezonul cald obisnuieste sa-si adune in vizuina gramezi de ierburi uscate si crengute mici pentru a le mananca in lunile de iarna. Cei mai mari dusmani ai lui sunt cainii, lupii, vulpile, nevastuicile si pasarile de prada.
Caracteristicile fizice ale gerbilului mongolez
Ca aspect general se aseamana cu un soarece sau sobolan, dar este mai frumusel, datorita ochilor sai mari, expresivi, de culoare neagra care ii creeaza o privire dragalasa. Are lungimea corpului de 10-12,5 cm si greutatea de 50-60 g. Femela este intotdeauna putin mai mica decat masculul.
Coada este destul de scurta, are lungimea de 9-11 cm si este acoperita cu un strat subtire de par scurt (cu lungimea de 1 cm) si culoare crem-deschis spre ocru, doar la varf firele sunt mai lungi (de aproximativ 2 cm) si alcatuiesc un mic pamatuf. Blana este formata din fire de par mai lungi si subpar mai fine si incalcite, pe partea dorsala a corpului sunt de culoare cafenie-inchisa, iar pe partea ventrala mai deschise, gri-galbui, uneori chiar albe.
Capul este larg dar scurt, botul alungit, buza superioara prevazuta cu cateva perechi de vibrize lungi, subtiri, de culoare deschisa. Are simtul olfactiv foarte dezvoltat, vibrizele il ajuta si mai mult in orientare.
Gatul este gros si scurt, iar urechile sunt mici si rotunjite. Membrele anterioare si posterioare sunt scurte si acoperite de blana, talpile sunt late iar degetele prevazute cu gheare ascutite de culoare inchisa. Membrele posterioare sunt intotdeauna mai lungi si mai musculoase, cu ajutorul lor gerbilul mongolez face sarituri.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Acest gerbil este frecvent crescut ca animal de companie, fiind foarte docil, prietenos, se adapteaza foarte usor in conditii de captivitate. In perioada de imperechere animalele formeaza grupuri mici de 15-20 de exemplare.
Masculii sunt agresivi si teritoriali, isi stabilesc o zona si o apara de intrusi cu pretul vietii lor. Femela isi face cuibul pentru pui la 40-45 cm adancime in sol, il captuseste cu frunze si fire uscate de iarba, par si pene pe care le gaseste in jur, in zona in care traieste.
Reproducerea are loc in perioada lunilor februarie-septembrie. Dupa o perioada de gestatie de o luna femela face 2-11 pui, dar cel mai frecvent 6. acestia au la nastere 2,5 g si sunt golasi. Firele de par incep sa apara dupa o saptamana, iar ochii se deschid la 2-3 saptamani. Puii sunt crescuti de femela timp de o luna apoi acestia ies din vizuina si isi cauta hrana singuri.
Gerbilul mongolez este o specie care apare frecvent in Asia de Est, nu este in pericol de disparitie. Are denumirea stiintifica de Meriones unguiculatus, face parte din ordinul Rodentia, familia Muridae. Speranta de viata la gerbilul mongolez este de aproximativ 3-4 ani.
Importanța gerbilului mongolez în ecosistem
Gerbilul mongolez joacă un rol crucial în ecosistemele semi-aride. Prin săpăturile sale, ajută la aerisirea solului și la răspândirea semințelor plantelor. De asemenea, este o sursă importantă de hrană pentru prădători precum șerpii, păsările de pradă și vulpile. Populațiile de gerbili contribuie la menținerea unui echilibru ecologic în habitatul lor natural.
Amenințări și măsuri de conservare
Deși nu este o specie amenințată, gerbilul mongolez se confruntă cu provocări din cauza agriculturii intensive și a pierderii habitatului. În unele regiuni, utilizarea pesticidelor afectează direct hrana acestuia, reducându-i resursele.
Programele de conservare a habitatelor naturale sunt esențiale pentru a asigura continuitatea populațiilor sălbatice. În același timp, creșterea gerbililor ca animale de companie a crescut gradul de conștientizare cu privire la importanța protejării lor.
Video – Gerbilul mongolez (Meriones unguiculatus):
